A lu’ Barbălată

A lu’ Barbălată era formată din Grigore, capul familiei, mare beutoriu de răchie, apring la mânie și-un excelent jucător de table, de i se dusese buhul și-n satele învecinate, soață-sa Leana, care toată ziulica spăla rufe și gătea, rar o vedeai să stea o clipă locului, fata cea mare, Irina, căreia îi cam venise sorocul să se mărite, numai că ăla pe care-l voia ea nu-l voiau nici Grigore nici mumă-sa, fata mijlocie, Cătălina, de vreo 15 anișori, care nu voia sub nicio formă să mai stea la sat și cel mai mic, Gicuță, care se visa fotbalist. Văzuse el pe Hagi într-un poster de prin anii 90 și după ce auzise de la Grigore că dăduse și gol din corner a decis pe moment că ăla îi va fi viitorul. Să se facă fotbalist, dacă nu de talia lui Hagi, măcar un pui de Lăcătuș.

Însă, vedeți voi, bine zicea proverbul românesc, anume că socoteala de-acasă nu se potrivește cu aia din târg… În cazu lu’ Barbălată, nu s-a potrivit mai deloc. Irina nu s-a măritat cu Ion din capul satului, mândru flăcău, chipeș și bun de muncă, dar sărac, ci a fost târâtă într-o căsătorie aranjată de ta-su, amețit de aburii alcoolului, care-o promisese lui Costel Beteagu, fiul cel mare al lui Jupân Beteagu, fratele primarului. Nici mă-sa, Leana nu avusese niciun cuvânt de spus, uitându-se cu lacrimi în ochi cum Grigore își dă din casă cel mai de preț lucru, sperând la o îmbogățire prin alianță.

Unul dintre cei mai înstăriți oameni din sat, Jupân Beteagu nu s-a uitat la bani când a făcut nuntă pramatiei de fi-su. Asta deoarece Costel nu știa și nici nu voia să facă absolut nimic. Era bun doar să mănânce, să bea și să piardă bani cu nemiluita la păcănele.

Căci nu vă spusei, Frankie, nepotu’ lu’ Neamțu își deschisese-n satul lor o crâșmă. Magazin mixt, bar, cooperativă, de toate. Vindea de la cuie la pâine, ciorapi și ciocolată la margarină și bocanci cu ținte. Și omul adusese și două aparate de păcănele, ca vai de ele, la mâna a treia. Însă-și recuperase banii pe ele în primele 2 seri.

Fata mijloacă apucase să vadă orașul, însă nu-i plăcuse. Multe mașini, zgomot infernal și-un iureș nefiresc. Toată lumea se grăbea care-ncotro, oameni nervoași și urâți sufletește. Se mărise și ea și-i cam dădeau târcoale chiar flăcăii mari din sat. O-ntrecuse pe soră-sa în vrednicie și frumusețe, însă-i ținea de-o parte pe pretendenți, nefiind interesată de niciun bărbat.

Gicuță fusese cel mai “norocos” dintre copiii lu’ Barbălată. Căpătase pe degeaba de la Frankie o pereche de adidasi cu crampoane. Îi dăduse ăla de milă, privind incocența și siguranța copilului că va ajunge mare și va face carieră. Și azi alergând după minge cu ceilalți copii din sat, când erau trimiși cu vitele la câmp, mâine la fel, într-o zi se înscrise la F.C. Felinarul Ponosit, la juniori. Mai ales că era rudă prin alianță îndepărtată cu primarul, îl luaseră ăia de milă, de silă în lot. Copilul însă se ținea de fotbal ca de ochii din cap și își arăta cu adevărat talentul…

Va urma

Comments

comments

One Comment

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
Românul consumă mult. Și produce puțin.

Am ajuns o nație de consumatori. Consumăm multă mâncare, multă băutură, multe țigări, ardem zilnic tone de carburant să mergem...

Protestul și vuvuzela

A ieșit poporul la protest, contra ordonanței 13, adoptată într-o zi de marți și publicată în Monitorul Oficial la ora...

Cu nașul

E cineva care citește rândurile astea și n-a mers vreodată cu nașul? Nu neapărat cu trenul, să zic cu mijloacele...

Close