Ai fi în stare să-ți părăsești copilul?

Ștefan, un vechi prieten, intenționează să imigreze în Olanda. A reușit să-și vândă aproape toate bunurile, ba chiar și apartamentul în care locuiește împreună cu soția și cei doi copii ai lor. E drept, mai pot locui în el încă cel mult o lună, până când părăsesc România. Ștefan a trecut puțin pe la mine, după ce definitivase niște formalități. Singura grijă era legată de câinele lui, Bob, de care e foarte atașat. „Mi-e ca un copil. Tu ai fi în stare să-ți părăsești definitiv copilul?” m-a întrebat el.
E drept, n-aș vrea să fiu în pielea lui. Dar, sincer să fiu, eu unul n-aș avea curaj să plec în necunoscut cu doi copii după mine. E drept, Ștefan are un loc de muncă asigurat deja. Un văr de-al lui lucrează de câteva luni și ceea ce ar urma să facă el, păstrându-i postul. Îl presează, spunându-i că nu știe cât mai rezistă să lucreze 16 ore zilnic. Ștefan mi-a zis că din salariul lui vor putea trăi toți cinci.
– Care cinci, Fănică? Parcă erați patru.
– Eh, curând vom fi cinci. Nevastă-mea e gravidă în trei luni!
– Oh, felicitări! De fapt, e cazul să te felicit? Nu știu dacă vi-l doreați acum…
– E bine-venit, răspunse Ștefan. Suntem mulțumiți că, născându-se acolo, automat va căpăta cetățenie olandeză.
– Totuși, trei copii și un singur salariu, Fănică…
– Acolo chiar există protecție socială, nu-i o glumă. Din ajutorul social poți trăi. În România ai muri de foame și ar trebui să ai bani puși deoparte, ca să te înmormânteze! De ce crezi că plecăm? Aici eram relativ bine plătit ca inginer electronist, ca și nevastă-mea, care-i contabilă. Dar plecăm pentru copiii ăştia, ca să trăiască mai bine.
– Fane, faceți cum credeți voi că-i mai bine…
– Cu siguranță, ne va fi bine. Eu știu bine germana, iar soția mea a luat lecții de olandeză, limbă apropiată de germană. Eu am ce lucra, nu sunt nevoit să-mi caut și, oricum, mi-aș fi găsit repede, că Țările de Jos nu sunt România. Acolo-i monarhie, nu-i ca aici. Nevastă-mea își va găsi ceva de lucru acasă, tot contabilitate, dar mai întâi să nască. Vom sta cu chirie și, în cel mult 5 ani, vom strânge destui bani pentru a plăti avansul pentru o casă la curte.
– Neapărat la curte?
– Da, vezi bine, avem un câine și destul l-am chinuit stând într-un apartament. Chestia e că nu știu cum îl vom aduce acolo. L-aș putea lăsa la părinții mei un timp, dar trebuie să ajungă în Olanda. Cum? Nu știu!
– Știu eu, Fănică! Există o companie foarte bună, care efectuează transport caini si pisici international pentru animalele de casă. Stai, c-o s-o căutăm împreună pe net. Am pus laptopul în funcțiune și am adăugat: Îți notezi site-ul și mâine de dimineață poți lua legătura cu firma. Au mașini dotate cu tot ce e necesar pentru transportarea confortabilă a animalelor, în cele mai bune condiții. Nu trebuie decât să completezi un formular. Și mai multe detalii poți vedea pe pagina lor de Google Plus
– Vai de mine, băiete! Îi mulțumesc divinității că am trecut pe la tine și m-ai scos dintr-un impas foarte serios! Ce rezolvare simplă la o problemă atât de spinoasă!

Comments

comments

2 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read more:
Vara… în electronice!

Vara asta a fost bună. Am fost la mare, mi-am serbat ziua frumos, m-am dat cu telecabina în Mamaia, am...

Banana ucigașă

Am promis că voi povesti cum m-am dat eu cu banana. Acum vreo câțiva ani, am fost la mare. Și...

Cruntul adevăr despre pisici!

Nu-mi vine să cred cât sunt de perfide pisicile! În urma unor cercetări amănunțite s-a descoperit faptul că pisicile sunt...

Close