ALTI ANI, ALTE AMINTIRI – EPISODUL 3

Din 1963,  cuvantul România si derivatele sale se scriau iarasi cu “â”. Vreme de un deceniu,  consecinta a reformei ortografice din 1953, privilegiul acestei grafii il detinusera doar vagoanele romanesti de cale ferata de pe traseele internationale cat si tricourile sportivilor romani care luau parte, tot mai mult, la diverse competitii desfasurate in strainatate. Tot in acelasi an, in luna noiembrie, Televiziunea inceta sa mai transmita parada militara de la Moscova, din ziua de 7, dar relua in direct, integral, ceremonia inmormantarii presedintelui SUA,  John F. Kennedy, asasinat la Dallas.  De-acum, surata ei, Radiodifuziunea Romana, in afara de Alexandru Stark, corespondent la Moscova,  avea un trimis permanent la Washington si corespondenti la Paris si Roma: pe Georges Dascal si, respectiv, Angelo Chiari. Posturile de radio straine, mai ales cele occidentale, erau pe mai departe considerate dusmanoase, “adevarate pericole pentru tara“! Tot pe atunci, un magazin cultural foarte citit devenise revista “Contemporanul”, condusa la mijlocul anilor ’950 de George Ivascu si avandu-l drept colaborator permanent pe G. Calinescu (“Cronica optimistului”).  Prin 1963-  1964 ,“Contemporanul” nu mai era foaia proletcultista infiintata in 1948, unde oficiau cei mai abjecti ideologi si culturnici ai noului regim. Aici isi incepe Nicolae Manolescu lunga si stralucita sa cariera de cronicar literar. O rubrica foarte apreciata era si aceea sustinuta de un publicist, Mihai Popescu, economist la Camera de Comert, care dezbatea cu verva subiecte interesante si incitante. De pilda: se cuvine sau nu ca un barbat si o femeie, ambii casatoriti, insa nu unul cu celalalt, sa intre intr-un restaurant si sa ia masa impreuna?

In anii de care vorbim (scriem) Carmen Sylva se chema, de fapt, “Vasile Roaita” (dupa numele unui asa-zis ilegalist, dovedit ulterior colaborator al Sigurantei!). La finele deceniului cinci, era o statiune prapadita, frecventata masiv de sindicalisti. Plaja ponosita, cvazi salbatica, pe alocuri cu ciulini, era putin populata. N-auzeai muzica defel. Cand si cand mai huruia ragusit, agatat acolo, de un stalp de telegraf, cate un megafon. Prin dreptul terasei “Potcoava”, in miezul zilei se produceau doi lautari – unul cu vioara, altul cu acordeonul, stirbi si foarte prietenosi. Repertoriul vocal,  sustinut alternativ, se compunea din cantece de pahar si voie buna, gen: “M-a facut mama oltean”, “Ionel,  Ionelule”, “Zaraza” etc. Cam o data sau de doua ori, in perioada sejurului, ieseai la plimbare pe faleza sau zaboveai pe o banca ponosita dintre cele amplasate in zona Cazinoului.

In Capitala, pe la inceputul anilor ‘950, mai exact 14 August 1953, s-a desfasurat, conform unei planificari, cea de a 4-a editie a Festivalului Mondial al Tineretului si Studentilor.  Ce chin pentru o Țară care-și revenea greu după Război, foamete și instaurarea comunismului. Dar Bucureștiul s-a pus la cale cum se cuvine: era o sărbătoare și orașului ăsta mereu i-au plăcut sărbătorile. Parcuri, stadioane, cvartale noi pentru oaspeții din 106 de țări. Participanti: numerosi tineri de pretutindeni, mai cu seama de stanga, multi proveniti din randul partidelor comuniste occidentale.  Evenimentul, mult mediatizat, a fost insa precedat in tara, de o criza alimentara aproape mai ceva ca cea din 1946! Prin piete si magazine nu gaseai aproape nimic de vanzare! Bautura? Nici macar un gram! “Postul” fusese menit sa asigure pentru zilele Festivalului, un fals belsug de toate cele! Sa vada, adica sa se convinga strainii, cat de bine se traieste in comunism! Așa că, pe sfîrșit de Iulie, primele vești bune apăreau: Teatrul din Bucureștii Noi, Stadionul 23 August, Opera Română erau cîteva din reperele bucureștene de fală, proaspăt terminate.

Pe strazile din zona centrala a Bucurestiului, aparusera si circulau, ca o mare realizare(!?), primele tramvaie cu becuri multicolore pe acoperis, prin piete se dansa renumita “Perinita” iar programul de functionare a teraselor se prelungise aproape pana-n zori! A fost editat si un amplu ziar; din cele patru pagini, citeai cel puțin două cu relatări, impresii, rezultate și prostii precum cele scrise de Deșliu! Ce a urmat dupa, nu-i prea greu de ghicit, daramite de trait!

Pentru mine (si nu numai), in toamna aceluiasi an, incepeau cursurile ultimei clase de liceu (Scoala medie de 10 ani – asa se numea), urmate mai apoi de primul esec la facultate! Poate ca mai putin din cauza unei eventuale (sau presupuse) slabe pregatiri, ci din motive de… dosar! Da, din dosarul care nu corespundea cerintelor! Eram, fara nicio vina, fiu de intelectual (ambii parinti-invatatori), ci nu de muncitor sau taran! In fine, asa a fost sa fie…Voi reveni insa si cu alte amintiri intr-un viitor articol.

Marc Ciubotaru

 

 

Comments

comments

4 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
Cum (nu) slăbești cu miere și scorțișoară

Nevastă-mea vă spune iar despre slăbit. Rezultatele metodei cu miere și scorțișoară. Ola, Spanacei si Spanacite, am promis ca va...

Mona Lisa – DECODIFICAT

După sute de ani de cercetări cu privire la Mona Lisa, cel mai scump tablou din lume, pictat de DaVinci,...

PRIORITATI MEREU AMANATE SI NICICAND REALIZATE

De cu mai multe zile-n urma, dar si acum, multe posturi tv ne tot informeaza, in jurnalele de stiri, ca...

Close