Am luat carnetul!

Într-un final, după câteva încercări nereușite, am luat permisul auto!

Vă las 2-3 minute să epuizați glumele cu “zi-ne pe unde mergi ca să evităm zona/ cartierul/ orașul/ țara“. Și-am luat examenul fix într-o zi de 13. 13 octombrie. Avusesem traseul pe data de 6 septembrie. Asta când eu pe 1 iulie luasem sala.

Aveam 2 luni să mai iau niște ore de condus, să nu uit ceva. Am luat 3 ședințe suplimentare, însă am avut ghinion la traseu. Nu vorbesc de faptul că polițistul era un “damblagiu“, după cum mi-a fost catalogat de toată lumea care avusese de-a face cu el. Era un tip posac, îi ningea și-i ploua întruna.
Fata la care fusesem martor a mers bine. Însă oprise de vreo 3 ori motorul. 16 puncte penalizare, felicitări, admisă. A venit rândul meu. Mi-am aranjat centură, oglinzi, scaun, toate cele. Am dat semnal și-am plecat. La un moment dat, pe prima bandă, era oprită o dubă, cu avariile puse. Pentru că așa se face aprovizionarea la magazine, “bagă avaria, boos, că toți te lasă, că ești jupân, ai avariile în funcțiune“.

În spatele meu, pe prima bandă, erau vreo 3 mașini. Pe banda a doua, liber, cât vedeam în spate. Pun semnalul, îl las vreo 5 secunde, să vadă orice dobitoc faptul că eu vreau să mă bag, mă asigur și trage ușurel de volan stânga. Viteza mea, vreo 20 km/h. Atunci văd că în momentul în care eu trăgeam de volan, unul cu o altă dubă, care se deplasa cu o viteză mai mare, trage și el de volan stânga și accelerează. Îl văd în oglindă că vrea să intre în mine și încetinesc. Până pe la 10km/h. Polițistul n-a văzut faza, ăla se uita pe geam și-și dădea mesaje pe telefon cu nu știu cine.
Am încetinit, însă nu am oprit mașina. Și ăla cu duba, din spate, trece razant pe lângă mine, apoi mi se bagă în față, pe linia dintre cele 2 benzi. Polițistul vede că apare o dubă și-mi trage de volan:
– Ce faci domne, intri în ăla? Ne omori!

Orice acțiune asupra autovehicolului executată de polițist, înseamnă 21 de puncte penalizare, examen picat. Ori că trage de volan, ori că pune frână, ai picat. Fără “mai dați-mi o șansă“, fără “vă rog frumos“. Nimic.

Așadar, am picat examenul. Condusesem 3 minute. Data viitoate. Alți bani dați, 150 lei mașina pentru examen, 84 lei taxă de re-re-re-examinare și 200 lei 3 ședințe suplimentare, cerute prin lege. Pici traseul, nu mai dai iar sala, însă trebuie să iei 3 ședințe suplimentare de condus. Sincer, mi se pare o idee bună. Conduci prost, nu iei carnetul, dar trebuie să mai faci niște ore, poate se prinde ceva de tine. Foarte frumos.

Mă duc iar după 16 zile să mă reprogramez. Legal, după 16 zile ai voie să te duci la reprogramare. Eu m-am dus după vreo 25. Cu dovada că făcusem cele 3 ore suplimentare, cu un nou cazier, deoarece cel vechi îmi expira peste 2 zile, cu cei 84 lei de re-re-re-examinare plătiți.
– Pe 6 decembrie! zice doamna de la ghișeu.
– Târziu, doamnă. Ne prinde Crăciunul…
– Dacă mai așteptați, poate găsim un loc mai devreme, într-o zi.
– Aștept.

Atunci am înțeles eu de ce se duceau unii, depuneau dosarul și aia îi punea să mai aștepte de-o parte. Pentru că le găsea locuri mai “în față“. Ba unuia i-a zis scurt:
– Mâine?
– Mâine! Ce, când? Mâine? Adică mâine-mâine?
– Da, domnule, mâine-mâine!
– Ok, am zis mâine, mâine dau.

Mă strigă și-mi zice:
– Joia viitoare? 13 octombrie?
– Joi să fie. Ah, e 13?!
– Sau 6 decembrie!
– 13 să fie, e joi, nu e marți ca pe 6 septembrie!

Vine joia viitoare. Ziua examenului. Nu mai aveam așa mare frică parcă. Ajung la Poarta 4 Faur, unde strigă primul polițist seria lui. Eram ultimul pe listă. Cică ne vedem la Gloria. La 8 eram la fostul cinema. Pe la 9 și 20 mă luase un somn… Așa că m-am culcat vreo 20 de minute, ba chiar am și sforăit, după spusele instructorului. Asta până s-a apucat un taximetrist să dea claxoane unuia care pleca în cursă, cu polițistul lângă el. Să se dea legea asta, să scăpăm de toți imbecilii de fac taximetrie, ce bine ar fi!

Am dormit și eu 20 de minute, însă mi-a prins bine. Mai cu plimbat prin parc (ce frumos e lacul Titan la 10 dimineața…), mai cu luat apă de la magazin, se face ora 12. Se face ora 1 și le vine rândul ultimilor 3 flăcăi. Am avut baftă cu polițistul, un tip tânăr. Care te făcea în așa fel încât să nu-ți fie frică de el și să te poți concentra doar pe condus.

Primul care pleacă execută virajul la stânga, după cerințe. Numai că, în loc să intre ca lumea în stradă, ca să poată întoarce, se oprește undeva în mijlocul intersecției, blocând circulația. Apoi, de pe banda 1 se bagă pe-a doua, cu semnal, însă fără să se asigure, fix în fața unuia de circula regulamnetar. Picat pe loc. Condusese și ăla 3 minute. Vine rândul penultimului, coleg cu mine la școală. Eu martor. La un moment dat, ăsta se oprește pe prima bandă, îi ceruse să execute viraj la dreapta. Nu avea loc să treacă printre cei de pe banda 2 și unul parcat fix ca un cur.
– La pariu că n-ai loc să treci? întreabă polițistul.
– Nu, aveți dreptate! aici rămân.
– Când ai loc, te bagi. Numai să te lase careva…

Trece de intersecție, iar la dreapta, o virare la stânga și hai să faci o garare. Numai că nu găsese loc.
– Hai să mergi nițel cu spatele!
Merge omul câțiva metri cu spatele, îl oprește, îl pune să pornească, apoi, unde poate să oprească pe dreapta. Nu știu cât îi dăduse puncte de penalizare, însă era admis!
– Bravo, felicitări!

examen

Venise și rândul meu!
Martor, colegul de școală de-i fusesem eu martor.
Nu mai țin minte ce m-a pus să fac. Un viraj la dreapta, unul la stânga, altul la stânga, o întoarcere între 2 scoaruri. M-am încadrat cum trebuie, cu semnal la fiecare învârtitură de volan. Prinsesem semnalizatorul între index și degetul mijlociu. Viram strânga, dădeam semnal stânga automat, dădeam dreapta, aveam semnal automat dreapta. I-a plăcut asta. Și i-a mai plăcut ceva. Văzusem, mă și mir cum, pe trotuar, de departe, un moșneag, ce trăgea după el un căruț d-ăla, gen sacoșă cu rotile, de cumpărături. Eram pe banda a doua. Mă opresc la trecerea de pietoni, moșul mai avea un metru până să pună piciorul pe trecere. Unul de pe banda 1 trece ca un animal mai departe, apoi frânează un taximetrist, tot pe banda 1.
– Hai tataie, zic eu, că pentru tine am oprit.

Atunci se apucă și moșneguțul să treacă strada, cu dreapta trăgând de căruț și cu stânga ridicată în semn de mulțumire. Apoi mi-a dat comandă să mă întorc pe partea cealaltă, unde pot. Adică între 2 scoaruri. Mă poziționez cum trebuie, adică mergând până aproape de scoarul opus și-i zic polițistului:
– Nu am vizibilitate prea bună, din cauza pomilor de pe scoar. Voi înainta ușor, fără să intru pe bandă, pentru a avea vizibilitate.
– Foarte bine. Fă ce trebuie!

În mod normal, dacă tu vrei să înaintezi așa ușor, fără să zici ce vrei să faci, ești picat. Îți pune frână, că nu știe de intențiile tale, poate vrei să te bagi așa direct, ca ciumetele.

Am înaintat puțin, vreo 30 de cm, apoi am plecat. Cei de pe partea opusă opriseră ca să treacă cineva strada. Nu știu dacă acel cineva era tot moșneguțul meu, însă puțin probabil. Aveam loc să mă bag pe banda 1. Trec de jumătatea intersecției și opresc motorul.
– Ei na! îmi zic. N-am mai oprit motorul așa copilărește de 10 ani!

Pornesc repede, acord prioritate unuia de venea din dreapta și trec și eu mai departe. Mă mai bagă pe-o stradă, apoi la intersecția Câmpiei Libertății cu Lucrețiu Pătrășcanu, pe verdele meu, trece cu bicicleta un idiot, pe trecerea de pietoni. PE ROȘU!
Am pus frână așa brusc încât mi s-a oprit iar motorul.
– Uite-l domne! uite-l cum circulă.
– Văd… donator de organe!

Pornesc motorul și dau să plec. Apoi frânez iar, deoarece se făcuse galben semaforul. Și când să plec de pe loc, mai opresc o dată motorul. Așa, să fie oprit…
– Pizda mă-sii! exclam, dând ușor cu palmele de volan. A treia oară. Cum poți mă să fii atât de tâmpit?

Mă certam singur, polițistul era impasibil.

Trec intersecția, merg frumos, însă speriat, oprisem motorul de 3 ori. 15 puncte penalizare. Plus câte mai făcusem, cine știe, dacă-mi dă și-o garare sau parcare laterală, sunt picat! Mă pune să intru pe-o străduță. Într-o intersecție destul de dificilă, intersecția dintre Câmpia Libertății și Gheorghe Pătrașcu. Bine că nu mi-a dat stânga de făcut, ci dreapta.
– Va trebui să încalc linia continuă ce separă benzile, deoarece nu am loc de cei parcați, în anumite locuri, îi zic.

Și trec pe lângă cei parcați claie peste grămadă, cu semnal, încălcând, în vreo 3 locuri, banda continuă. Mă pune să opresc pe dreapta, unde am un loc de parcare. Parcare cu fața. Intru și mă opresc la 2 cm de bordură cu roata, în diagonală.
– Oprește motorul!

Opresc, bag în viteză, trag frâna de mînă, desfac centura încet și stau. Și stau, și aștept. Polițistul tăia și încercuia pe foaia mea. Văd că scrie 10 apoi ADMIS. Îmi face 4 puncte unde trebuie să semnez.
– Am luat?
– Da. Ia și semnează.
– Domne, nu glumești?
– Nu-mi arde mie de glume acum. Sunt nemâncat de la 7 dimineața! Semnează aici!
– Asta nu e semnătura mea. Mai bine țin pixul cu dreapta și tremur foile cu stânga pe sub pix!
– Felicitări!
– Domnule, mulțumesc!
și-i întind mâna tremurândă.

Mi-o strânge, urează bună ziua mie și colegului martor, apoi iese din mașină. Se întâlnește cu instructorul.
– Ce-a făcut?
– A luat, dar uite-te la el cum tremură. E căcat pe el!

Și uite așa, am luat eu carnetul. Într-o zi de 13, în care mă rugam să plouă cu găleata, ca să nu mă pună să fac ceva garare sau parcare laterală. Numai că a fost soare și polițistul a fost axat pe viraje în intersecții, văzut cum semnalizezi fiecare schimbare de sens de mers și prioritate la pietoni.

10 puncte penalizare. Din cele 15 pe care ar fi trebuit să le am. A văzut că nu opresc motorul deoarece nu controlez bine mașina, ci pentru că mă speriase biciclistul ăla inconștient. Apoi, i-a plăcut că m-am redresat și am mers bine pe străduța aia în care trebuie să mergi ca melcul, să nu freci vreun automobil cu oglinda.

Mulțumesc în primul rând lui Dumnezeu, deoarece am luat carnetul, apoi profesionaliștilor de la Școala OTTO Auto Drive. Am avut parte și de un instructor destoinic, despre care am aflat că e chiar “șeful cel mare“. A știut să-mi explice în cele 6 ședințe suplimenare chestii pe care nu mi le-a spus nimeni în cele 3 școli de șoferi prin care am trecut de-a lungul anilor.

permis

Comments

comments

6 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
Mega Image EPIC FAIL!

Știți reclamele acelea enervante de la Mega Image? Cu food artist, care taie ardeii și castraveții făcând mașinuțe, motociclete, elefănței,...

VIOLENTA, MAI FRECVENTA CA ORICAND!

"Multe lucruri sunt violente dar nimic mai violent ca omul" – Sofocle Violenta! O intalnim astazi mai peste tot, pe strada,...

Mama iuțelilor

Puține lucruri iuți cu adevărat cunosc pe lumea asta. Pot spune că salata de roșii a mătușe-mii din Craiova e...

Close