Am scăpat de maidanezi?

În ultima vreme am observat cu bucurie că străzile sunt din ce în ce mai lipsite de câini vagabonzi. Trecem peste faptul că-s iubitor de animale și-mi pare rău de cățeii uciși de hinghieri. Vorbesc de prima impresie. Nu văd câini pe stradă!
Aveam în spatele blocului, încă de când s-au construit blocurile noi o șleahtă de peste 20 de câini. Și când spun câine, nu mă refer la o stârpitură de talia unui teckel, ci de talie mijlocie-mare. Și-ți era mai mare dragul să-i auzi la 3 dimineața urlând în grup, sau bătându-se. Un vacarm de nedescris. Asta pe lângă frica pe care-o aveai involuntar când ieșeai din bloc și-ți apăreau vreo 5 dulăi în cale.

Dar, după cum vă spuneam, acum am scăpat de câini. În ultimele luni, dacă am văzut 3 câini fără stăpân în zona mea, a fost bine. Ultimul câine văzut, cu peste 2 săptămâni în urmă, era de talie mare, ce-i drept. N-am observat dacă avea clips în ureche (câine sterilizat) sau nu, însă era cuminte, nu lătra, ci-și vedea liniștit de treabă. Traversa strada pe zebră, la semaforul verde!
Ba chiar și la soacra mea, dintr-o mare de peste 50 de dulăi, abia au mai rămas vreo 5. O vecină de la scara cealaltă avea obiceiul de-a aduce anual câte 5-6 câini noi, pe care-i elibera în parc. Iar zilnic, la 6 dimineața, ieșea cu două șacoșe pline de mâncare, să-i hrănească.
Imaginați-vă scena de mai jos, însă cu dulăi, în loc de pisici!

Degeaba i-au făcut reclamații vecinii, nu s-a rezolvat nimic. Femeia mai aducea niște câini noi. Declara frumos că are grijă de ei și primea 200-300 lei per câine adoptat de la diverse ONG-uri iubitoare de animăluțe fără stăpân.

Treaba a mers strună până la finele anului trecut, când nu știu ce s-a întâmplat, însă peste 80% din câinii vagabonzi au dispărut.
Gurile rele declarau că aceștia au fost adoptați de unele familii de străini, pentru a-i sodomiza. De parcă vine un neamț să adopte un Grivei român ca să-l… vorba aia. Să fim serioși!

Însă, azi am observat ceva ce nu mi-a plăcut. Chiar la colțul blocului, zavră, lătrături. 3 căței de talie mică, lătrau de mama focului. Iar acest bătrânel din poză, umbla în pungi, scotea mâncare și le arunca. Când am trecut pe lângă ei, fără să-i spun moșului nimic, cele trei animăluțe nevinovate s-au apropiat de mine mârâindu-mă și lătrându-mă ca pe urs.

Ce era să fac? Să chem poliția? Nu venea. Dacă-i spuneam moșului să nu hrănească potăile, îmi umplea și frigiderul și sicriul. Așadar m-am depărtat și i-am făcut o poză. Dacă aștept să se rezolve ceva? Probabil nimic. Voiam să arăt însă că degeaba ai o grădină plină de flori frumoase, dacă-i năpădită de buruieni.
maidanezi

Comments

comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
Multe, multe și mărunte

Zilele astea Spanacul e foarte ocupat. Cu diverse, multe, multe și mărunte. Păi să vedem cu ce anume: La muncă...

Cum te ajută calendarele de perete să ai parteneri de afaceri mai fideli

Mulți dintre noi asociază calendarele de perete cu ceva destul de învechit și lipsit de factor cool. Din păcate această...

Te fac o pânză, mamă dragă? Hai că-s băiat cuminte!

Cum credeți că făceau bunicii noștri curte fetelor? Ăia sensibilicoși cu flori, cutie de bomboane, o carte bună și altele...

Close