Amintiri din comunism – aveam Pepsi la discreție!

Întâmplarea următoare s-a petrecut în anii 87-88, în primele clase primare. Aveam un coleg, Răzvan, al cărui tată era ofițer la Miliție. Era printre fruntașii clasei, ales și șef de rând, îi dăduseră trese din alea colorate, atârnate de epoleți, era cineva. Nu mai țin minte dacă el char învăța bine sau i se puneau întrebări simple, apoi era răsplătit cu un 10 în catalog. Posibil să fi fost și treaba de frică a învățătoarei, doar ta-su era ofițer al Miliției, nu orice terche-berchea.

Și din două în 2 zile Răzvan venea cu o stică de Pepsi la școală. Nu putea să-i zică nimeni nimic, unde să-l pârăști și de ce? Că doar ta-su avea o funcție sus-pusă. Adică își permitea să-i ia des Pepsi copilului și nu se sfia să arate chestia asta. Răzvan era băiat bun, împărțea cu colegii, însă cât să poți împărți dintr-o sticlă de 0.33? Azi împărțea cu un coleg, peste 2 zile cu altul și tot așa. Nu venea niciodată cu 2 sticle la școală.

Evident, el era în atenția tuturor fetelor
. Nu era nici băiat urât, de altfel.

Noi, ceilalți colegi ne bucuram pentru el, dar, copii fiind, ne rodea și invidia câteodată. Pepsi nu că era scump, ci venea doar la comandă. Am făcut și noi comandă d-aia de vreo 3-4 ori, ciocolățele cu miere, cașcaval, pepsi, banane, portocale. Fel de fel de bunătăți. Chestii pe care acum le găsești uzual la colț de stradă. Atunci cine le lua era cineva.

Și o fază cu Pepsi a rămas de pomină într-o zi.

Sătul ca Răzvan să atragă atenția asupra lui, Radu m-a întrebat dacă îl ajut să pună un plan la cale, încât noi să fim în centrul atenției. După ce l-am ascultat l-am ajutat bucuros. După câteva zile, Radu vine la școală cu 3 sticle de Pepsi. În recreația mare, punem planul în acțiune. Scoate sticlele de Pepsi din ghiozdan și le pune pe bancă. Toți colegii erau deja cu ochii pe el. Cu vreo 2 zile în urmă mă mutasem cu el în bancă, special pentru faza asta.

Ia omul o sticlă de Pepsi, o desface, bea jumătate, apoi îmi dă mie jumătate. Colegii băleau pe lângă noi. Apoi Radu mă întreabă:
– Mă, cu sticlele astea 2 ce facem? Că mie nu-mi mai e sete!
– Nici mie. Le păstrăm pentru mai încolo?
– Nu, că nu vor mai fi bune, calde așa…
– Ai dreptate. Le aruncăm?
– Da, cel mai bine.

Și luăm fiecare câte o sticlă, o deschidem și-o vărsăm la flori! Colegii erau pe jos, cu spume la gură:
– De ce le-ați aruncat mă? Le voiam noi!
– A, păi n-am știut… Și erau ultimele. Ne pară rău!
ziceam noi abținându-ne să nu izbucnim în râs.
– Dar de unde le aveți?
– Am câștigat la Loto Prono 2 lăzi de Pepsi. Mi s-a cam acrit de el…
zice Radu în silă.

Ce se întâmplase, de fapt? Clar că noi nu aruncaserăm Pepsi la flori. Și nici că Radu câștigase la Loto lăzi de Pepsi. De fapt, se oprise apa la blocul lui. Și-a stat oprită câteva ore bune. Pe vremea aceea, oprirea apei sau a curentului electric era ceva la ordinea zilei.

Și când a dat drumul la apă, ce-a venit pe țeavă a fost apă atât de ruginie încât nu se deosebea de Pepsi cu nimic! Decât doar că nu era acidulată. Și uite așa, noi am vărsat 2 sticle de Pepsi la flori, că ne “plictisisem” de atâta suc.

Radu salvase și sticlele și capacele și le umpluse singur acasă, direct de la chivetă. Și uite așa, pentru câteva zile ni se dsese buhul de mari nababi ai școlii. Și lui Radu de cel mai norocos copil. Auzi tu, să câștige la loto două lăzi de Pepsi!

Comments

comments

3 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
De ce sa oferi un buchet de crini?

Dintre toate lucrurile pe care natura ni le ofera florile reprezinta unul dintre cele mai utile lucruri pe care ar...

Pierdut cățel în zona restaurantului chinezesc. Îl declar supă!

Am văzut ieri pe facebook un stăpân că a postat cu lacrimi în ochi pierdut cățel! Sincer, îmi pare rău...

Un ninja se poate curenta?

Noi, românii, avem prostul obicei de-a fura cablurile electrice. Că-s pline de cupru și e muncă ușoară. Te duci cu o...

Close