ANUL IN CARE NE MOR BATRANII!…

De cand cu pandemia asta si cu Starea de urgenta prelungita(de acele Ordonante militare nu zic nimic.Pur si simplu ,nu le gasesc rostul si nici nu-mi place definirea)ca orice roman,majoritatea timpului mi-l petrec in casa.Plictisitor,monoton si enervant dar,n-am ce face.Respect interdictiile(nu chiar toate!).In atari imprejurari ,dintr-o sursa oferita de Uniunea Ziariștilor Profesioniști,postata pe justitiarul,am aflat ca există un film japonez pe care ar trebui să-l vedem sau să-l revedem  cu totii acum,în această perioadă de critica generata de epidemia Covid-ului 19.Titlul, în engleză, este The Ballad of Narayama. Filmul, realizat de Shohei Imamura, după o nuvelă de Shichiro Fukazawa, a impresionat profund, în 1983, juriul Festivalului de la Cannes şi a obţinut recompensa supremă, Palme d’Or.Din cate am citit,povestea din film este inspirată, s-ar părea, din fapte reale: în secolul al XIX-lea, în unele regiuni foarte sărace ale Japoniei, când bătrânii împlineau 70 de ani şi nu mai puteau munci, erau invitaţi să plece benevol de acasă, de exemplu pe câte un vârf de munte, şi să aştepte moartea acolo.The Ballad of Narayama narează o astfel de situaţie, plecarea unei mame, acompaniată de fiul ei cel mare, pe „ultimul drum“. Cutumele acelui sat sărac erau stricte şi foarte pragmatice: la ce bun să mai ţii în casă un bătrân din moment ce nu mai poate munci, ba mai trebuie să-l îngrijeşti, şi care înseamnă o gură în plus, un castron de orez luat de la gura copiilor?
Asadar, iată-ne acum într-o logică similară cu a noastra , doar că de… transferarea bătrînilor în lumea cealaltă se ocupă acum un ..coronavirus.

Statisticile-noteaza autorul,Matei Viniec, sînt unanime, majoritatea celor morţi în urma contaminării cu COVID-19 sînt oameni având peste 60 de ani. De la începutul epidemiei, în Franţa(unde Ordonantele militare sunt inlocuite,firesc,de cele guvernamentale), jurnalele televizate încep(ca si la noi) aproape sistematic cu dramele intervenite în diverse case de bătrâni unde virusul a intrat nu se ştie cum, iar pensionarii mor pe capete. Este ca şi cum COVID-19 ne-ar fi auzit în ultimii ani că ne tot plângem de fenomenul îmbătrînirii populaţiei şi ar fi decis, în felul său, „să ne dea o mână de ajutor“. În Italia, de exemplu, 70% din victime sînt bărbaţi, avînd media de vîrstă de 79 de ani…Iată, poate, un subiect pentru un alt film sau poate pentru un roman macabru: un spirit malefic simte că locuitorii unui oraş nu-şi mai iubesc bătrînii şi îşi „oferă serviciile“. Este vorba de un oraş (sau de o ţară, sau de o lume) unde oamenii încă activi, ba chiar hiperactivi, se simt tot mai deranjaţi de bătrîni, chiar îngrijoraţi că îi vor costa prea mult întreţinerea părinţilor şi a bunicilor.Dar iata ce ne mai destainuie M V.(poet și dramaturg român, activ în acest moment în Franța, cunoscut în special pentru scrierile sale) ,,Longevitatea altora este văzută treptat ca o pacoste. Generaţiei ajunse la vîrsta senectuţii i se reproşează chiar, tacit, că a dus-o prea bine în viaţă, că a profitat de o lungă perioadă de pace, că s-a hrănit bine, că a gustat din plin din plăcerile societăţii de consum şi că nu vrea să mai iasă din scenă, că trage de viaţă excesiv, că împinge limitele ei pînă la nouăzeci de ani şi pînă la o sută. În lumea (imaginară) din acest film macabru, longevitatea persoanelor vîrstnice începe chiar să provoace o panică generală, oamenii încă tineri sau cei aflaţi în plină activitate descoperă că întreţinerea bătrînilor va fi o lungă povară financiară. Statul este şi el îngrijorat, întrucît bătrînii au nevoie de medici, de personal specializat, de bucătari, de activităţi adecvate stării lor mentale şi psihice. În plus, mulţi au Alzheimer, ceea ce înseamnă şi mai multe griji, şi mai mulţi bani, şi mai multe asistente la dispoziţia Cam aşa ar urma să înceapă filmul sau nuvela noastră macabră, cu o acumulare de îngrijorări, de dezbateri, de oftaturi, de grimase, de gesturi iritate, de calcule băneşti, de tentative de reformare a sistemului de pensii…
În oraşul sau în lumea pline de bătrîni se instalează un fel de alergie generală faţă de ei, deşi oamenii rămîn totuşi civilizaţi, nimeni nu spune exact ce gîndeşte, dar gîndurile sînt aceleaşi, trec dintr‑o minte în alta… „Cît or să mai trăiască părinţii noştri? Vor să ne îngroape ei pe noi? Deja unii au ieşit la pensie la vîrsta de 55 de ani sau la vîrsta de 60 de ani cel tîrziu… Iar noi va trebui să muncim cel puţin pînă la 65, sau chiar pînă la 67, sau chiar pînă la 70…“ Şi atunci, spiritul malefic, auzind toate aceste gînduri, simţind toată această revoltă mută a oamenilor maturi şi activi faţă de părinţii lor inactivi şi octogenari, intră în scenă şi spune: „Mă ocup eu“. Şi ia forma lui COVID-19. Şi aşa dispare treptat o întreagă categorie de populaţie.

Sigur, COVID-19 mai greşeşte, pentru că este un virus fără creier. Mai mor şi oameni de 50 de ani, ba chiar unii şi mai tineri, de 16, de 17, de 21 de ani. Pentru spiritul malefic însă, acestea sînt pierderi colaterale. Obiectivul său rămîne exterminarea bătrînilor, pentru ca oraşul (sau lumea respectivă) să poată răsufla la un moment dat în linişte. Casele de bătrîni se golesc. Familiile rămîn fără bunici. Tot ce trece de 70 de ani se mută în urne funerare sau în cavouri la cimitir. Masacrul durează cam trei luni. Dar imediat după aceea… miracol! Economia redemarează, banii sînt investiţi mai judicios, în invenţii şi inovaţii, în crearea de întreprinderi… Statul răsuflă uşurat întrucît nu mai are de plătit atîtea pensii. Oraşul se redresează ca şi cum ar fi avut o cocoaşă pe spinare şi o mînă divină i-ar fi luat-o brusc. Fiecare locuitor afişează, de alfel, o faţă mai radioasă, mai optimistă.”
Dupa lecturarea celor de mai sus,iti vine sa crezi ca situatia descrisa e intocmai ca la noi!Lipseste,ce-i drept,programul discriminator propus pentru BATRANI de Presedintele Iohanis,lipsesc abuzurile politistilor in a imparti in dreapta si-n stanga amenzi usturatoare,dar si unele interdictii absurde,ilogice, impuse de guvernanti.Mai lipsesc insa si perspectivele de revigorare a economiei,a vietii in general.Ramane insa angoasa faptului că şi cei care astăzi au 30 ,40 sau 50 de ani vor îmbătrîni la un moment dat. Dar pînă atunci mai este… Timpul trece,nu sta pe loc.Asa ca,aceasta generatie a hiperactivilor de astazi,eliberată de grija bătrînilor,va ajunge(daca va ajunge!) şi ea la vîrsta-balast de 65, 70, sau 80 de ani. Atunci spiritul malefic îşi face din noua aparitia si-i va intreba:cum e cu varsta,fratilor?!…

Marc Ciubotaru

 

Comments

comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
Cum să-ți dublezi memoria RAM în câteva minute – sfat practic

Fiind un flăcău care stă pe computer câte 16 ore pe zi, țin și un browser deschis mai tot timpul...

Dacă s-ar da creier gratis, românii vor fi primii la coadă!

Văd atâta răutate în jur, încât mă gândesc dacă tot poporul român s-a tâmpit în ultimul hal. Nu are voie...

Spanacul ambasador. În Mamaia și Hawaii!

Ați visat vreodată să fiți ambasador? Eu da. Ambasador în Hawaii, în Caraibe și-n fel de fel de alte țări...

Close