Așa am un chef de munte…

De câteva zile (de când mi-am reparat portul USB de la TV), m-am apucat să urmăresc Dual Survival. Una dintre cele mai frumoase emisiuni despre supraviețuire. Preferații mei din show sunt Dave Canterbury și Cody Lundin. Adică cei cu care m-am obișnuit în show. Dave a fost schimbat cu Joe Teti (pe care nu-l sufăr neam), apoi Cody a fost schimbat (din cauza lui Joe) cu alt earth loving-tree hugging-hippie, Matt Graham. matt ăsta îmi place, vorbește frumos, e calm, zâmbește tot timpul, dar și muncește.
Alți supraviețuitori sunt Les Stroud (care stă de unul singur o săptămână prin deșert, jungle, ghețari) și Bear Grylls. De “Bear” s-au scris multe. Că nu prea doarme el prin păduri, ci îl ia echipa cu elicopterul și-l duce la hotel. Asta s-a întâmplat nu o dată ci de câteva ori. Mă rog, fiecare cu ale lui. Dave a fost dat afară deoarece și-a înflorit CV-ul, Cody din cauză că merge în pantaloni scurți și fără încălțări și-n ghețari. Însă aș merge pe mâna oricăruia dintre cei enumerați mai sus, când e vorba de supraviețuire.
jungle-2716-1810-wallpaper
Și uite așa, tot urmărind emisiuni despre supraviețuire, m-a apucat un dor nebun de munte. De stat câteva zile prin pădure. Nu aș fi în stare să supraviețuiesc de unul singur cred. Deși, din câte îmi dau seama, omul merge cu 5 kilometri pe oră. Să zicem că mergi 6 ore. Asta înseamnă 30 de kilometri. Păi în 30j de kilometri cam ieși din orice pădure din România. Bine, să nu te întâlnești cu vreun urs, atunci ai cam rupt-o în fericire. Moș Martin nu va fi deloc bucuros să te vadă, ci să te sfâșie, doar așa, să-ți arate, o dată pentru totdeauna, că el șef de scară în pădure și tu ești doar un amărât de chiriaș.
Mi-a spus Doarian că a fost o săpătămână prin țară. A vizitat iar Sighișoara, Brașovul, Bușteniul (unde am fugit eu după urs), ba chiar a ajuns până în Oradea.
I-am zis să mă ia cu el data viitoare când mai ere de plecat prin țară – pe mine nu trebuie să mă întrebi de două ori dacă-mi surâde un drum pe undeva. Atâta vreme cât e mașină, merg oriunde.
Îmi pare rău că acum vreo 3 ani n-am putut merge la țară la socri. Mașina era plină ochi, iar un loc și ceva era ocupat de scaunul copilului (mi-a zis cumnată-mea că Nichiduță au vandut un scaun ieftin la 40%) Acum nu-s probleme, nepotă-meu s-a mărit, nu-i mai trebuiesc scaune, oliță, fel de fel.
Însă dorul de munte, din moment ce m-a apucat, e greu să-mi treacă. Doar după ce voi ajunge acolo, undeva, îmi va veni dorul de casă. De unde mă va apuca dorul de… mare, că vine vara!

Comments

comments

5 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
Să-mi beliți mielu’, domnule Băsescu

"Să-mi beliți mielu', domnule Băsescu". Toată lumea rămăsese cu gura căscată mai ceva ca la filmele cu hermafrodiți. Indignarea era...

Ia lozu’ neamule!

Caraiani este ultimul vânzător ambulant de loz în plic. Trebuie văzut acest mini-reportaj. O lecție de viață cum puțini oameni...

Ignifugare Lemn: un proces esential in protejarea unei case

Care este tratamentul lemnului impotriva daunatorilor clasici: incendiu, fungi, carii de lemn? Tratamentul se numeste ingifugare si este un tratament...

Close