Autobuzul 253

București, autobuzul 253. N-am văzut atâția damblagii pe metru pătrat nici la Obregia, nici la garajul taximetriștilor. De la hipsteri cu pantalonași pictați pe ei, la băieței pensați și cu lac de unghii, până la băbuțe demontabile. Băbuța demontabilă e aia care se agită tot timpul, în toate direcțiile, de nu știi mai niciodată încotro va face un semn, un pas, un pârț.
Azi, cel puțin, a fost de comă.
Abia mă așez și eu pe scaun, c-o durere d-aia de zile mari de cap și după 2 stații, fix pe la prima ușă, văd băbuța. I-a luat 2 minute să se urce-n mașină, impiedicându-se ba de sacoșă, ba de baston, ba de poșetă. I-am cedat locul, că-n toată mașina plină de personaje din filme de groază, cine să facă asemenea gest?

N-am văzut agilitate mai mare la un bătrân. Imediat a țopăit pe scaun, mai luându-i alte 2-3 minute să se aranjeze, cu sacoșă, baston, poșetă, pălărie de soare. Apoi începuse să comenteze ceva, însă nu eram atent, măcar îngăduiți-mi să-mi pot asculta muzica liniștit, fără să răspund la “ce mașină e asta“, “ce stație urmează” sau “a câta e Gara Cățelu?

Văzând-o că nu stă potolită, mă dau mai către mijlocul mașinii. După 2 stații, între care un băiețel pensat se uita cu jind către mine, se urcă 2 femei. Care, fiecare mânuia cîte-o umbrelă cât toate zilele. Inițial am crezut că vor să se dueleze, însă încercau să le strângă. Nu-i treabă, că oricum nu ploua afară. Adică 2 stropi pe kilometru, și ăia aruncați de vânt. 253. Ăla e numărul de cuvinte până la numărul magic. Luați de numărați dacă nu credeți.

După femeile spadasino-umbreliste, se urcă un hipster. Cu un tricou d-ăla despicat până aproape de buric, pălărioară în vârful capului și barbă de 3 coți. Cu un ghiozdan în spate, începe să se miște în ritm de eletro-trance-minimal-dubstep sau ce dracu de ciudățenii asculta el acolo. În față era băbuța foitoare și plină de întrebări, la mijloc hipsterul și spadasinele. În spate de tot îl văd pe unul mai citov așa, după figură.
– Gata, ăsta e salvarea mea, îmi zic.

Și mă duc lângă el, unde era și ceva loc încât să stau și eu pe 2 picioare, nu într-unul, ca berzele. Bucuria mea n-a durat mult, deoarece la stop, se întoarce către mine și-mi bâlbâie, cu gura puțindu-i a usturoi:
– Aaa-auzi, aaa-ai ssss-mmmi ddd-dai și mmmm-mie un lll-leu?

N-am mai rezistat și-n timp ce-o zbugheam din mașină cu o stație mai devreme, îi șuier:
– Faaaac piiiișuuuuuu!!!
bus

Comments

comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
Eu pe cine înjur?

Am mai spus în câteva rânduri despre clickbait, titlurile "șocante" și "incredibile" ale ziarelor, atât cele tipărite, cât și cele...

CONCLUZII, DAR SI MASURI DUPA … LUPTELE DE STRADA!

Desi ieri, in precedentul articol despre mirifica Delta a Dunarii , promiteam sa revin cu un alt episod , iata...

Vanea Banditicul și telefoanele

După cele petrecute în Valea largă Sângerie, Vanea Banditicul avea noi concepții despre viață. Ajunse înapoi la palat și chemă...

Close