Aventuri de la muncă

Primele episoade

Continui seria de povestiri de la muncă, deoarece în lunga pauză de scris pe această temă s-au întâmplat o mulțime de chestii interesante. Și ar fi păcat să se piardă așa, mai ales, că de la o vârstă, memoria îmi joacă feste și n-am să am ce le povesti nepoților.

Așadar, întâmplarea cu Titi.
Cu vreo două luni înainte să plec de pe aeroport, veniseră doi indivizi noi pe tura noastră. Un ardelean de printr-un sat din Sibiu, dracu știe cum de se pripășise ăla prin București, și Titi, bucureștena get beget, nu văzuse pomi decât în parcul Herăstrău, tot timpul cu nasul pe sus, mândru absolvent de post liceală.

Cu Bogdan, ardeleanul ne înțelegeam bine, mai ales când eram noaptea de tură, că băga ăla pălincă-n perimetru și ăia de pe mobil duceau sticla din post în post. Cu Titi însă, nu se înțelegea nici dracu. Era tânăr și cred că avea ceva probleme la mansardă, pe lângă faptul că puțea a prostie umană.

Într-o seară, când să intrăm în tură, vine șefeul de batalion (dracu știe cum îi zicea la toată armata aia de oameni, cu ture diferite) să ne pună într-un nou post, “ca nu cumva să lâncezim“.
aventuri
L-am înjurat în gând, aveam unul dintre cele mai mișto posturi din perimetru, șapte. Aveam priză și aparat de apă, îmi încărcam bateriile la telefon și priveam noaptea la seriale. În plus, până ajungea controlul la mine, ori auzeam în stație colegii de la 1 la 6, ori vedeam farurile de la mașină. Că fără faruri încercase controlul să vină într-o noapte (după ce-l prinsese p-ăla din postul 3 dormind) și rupsese gardul care împrejmuia aeroportul.

Și mă mutase în postul 11, care să nu-l dai nici la dușmani. Nu aveam dugheană, nu aveam priză, nu aveam apă, iar ca scaun aveam un scăunel vai morții lui, în care trebuia să stai într-o poziție anume, altfel cădea cu tine. În plus, postul era fix lângă depozitul de kerosen. Și noapte de noapte veneau camioane care descărcau acolo. Deci somn din părți. Așa post, numai eu știu cum a trecut noaptea aia.

În față, rămăsese nea Clăpăugu, alt ins cu nasul pe sus, fost jandarm, dar disponibilizat deoarece avea doar 8 clase, Bogdan ardeleanul și Titi. Care Titi nu știu cum dracu se înțelegea doar cu nea Clăpăugu și aia într-o oarecare măsură.

Și ne vorbiserăm între noi, la intrarea în tură ce să ne luăm de mâncare. Evident, majoritatea a cerut pâine și mici de la Cocoșatu’. Numai eu ceream mici de la Gil, că mi se păreau mai buni. Erau mai mari și mai ieftini, însă același gust ca și cei de la Cocoșatu’.

Vreo 8 inși luaserăm mici, vreo 2 doar apă minerală, Bogdan nimic, avea slană și ceapă la el zilnic. Iar Titi, umflându-se ca un cocoș:
– Eu stau de pază noaptea, nu mă îmbuib cu mici!

Mă rog, l-am înjurat în gând, ne-am uitat la el așa cu silă, făcea că nu pricepe.
– Dă-l mă dracu, uite că n-o să pot eu dormi la noapte că n-are ăsta de mâncare, zisă Moș Costică, ce nimerise fix postul 7, al meu, raiul aerportuar. Dormea ăla de n-aveai treabă.

Și se face 10 seara, apar țânțarii
. Se face 11 jumate, făceam 13-14 în fața stației de carburant, mușcau țânțarii de parcă scăpaseră de la Cernobâl… auziserăm că nu va fi în seara aia niciun control, că-s cu toții la nuș ce eveniment la Otopeni (noi eram pe Băneasa). Eveniment noaptea, cine-a mai văzut? Însă ne bucuram că scăpaserăm de “șase, Sierra” pentru o noapte.

Și ne apucaserăm, ca niciodată să mai spunem bancuri în stație. Bancuri și miștouri d-astea “de șantier“. Și ne apucaserăm să să ne batem plua de Titi, că-l cam rodea foamea. Ne trimisese Bogdan sms-uri la vreo 3 din perimetru și aflaserăm aproape cu toții că-i e foame dihainiei, fără să folosim stațiile, deci el nu știa că noi avem idee de foamea lui.
– Șase, Titi, vezi că sare micul cu muștar! spse Micuțu.
– Titi, te duci mă să-mi iei o pizza de la colț? arunc și eu paie pe foc.

Ăla tăcea. Bogdan dădea sms-uri că se făcuse roșu cu picățele, pierdeam cameleonul în acțiune.
Și se apucă Bogdan pe la vreo 2 noaptea să mănânce. Scosese pe masă slănină, cât să sature toată trupa, două cepe, le sparse îm pumni, pusese sare, cu un codru de pâine și mânca de-i trosneau fălcile. Și lăsase stația pornită, semn că va fi tămbălău. Nea Clăpăugu, foarte conștiincios, făcea ture de parcul din fața aeroportului, să se vadă că-i om de bază acolo, nu intră teroriștii fără să apere el obiectivul, Bogdan mânca (îl auzeam gemând prin stație), iar Titi mai avea puțin și turba.
– Bă Bogdane, ia dă și mie o bucată de slănină! se auzi Titi cu voce suavă.
– Noah… da de ce?
– Mi-e foame de mor!
– Păi nu ziceai tu că reziști, că Batman, că hâr că mâr?
– Nu mi-am dat seama… hai mă, o bucată, îmi dai?
– Noah ia…

Și se aude în stație imediat o plesnitră. Bogdan îi dăduse peste mână lui Titi imediat:
– Ia… mai dă-te-n pewla mea mă!

Comments

comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read more:
Zece moduri în care poți fi concediat!

Știți care-s cele mai importante zece moduri în care poți fi concediat!? Geniale!

Cum a fost la SkyRun 2016?

Edițiile precedente SkyRun le-am ratat. De prima nu știam, iar la a doua nu m-am dus. Însă anul ăsta am...

Un român face istorie și noi n-avem habar

Suntem atrași doar de ceea ce nu este important. De poze cu pisici și cu ce-am mâncat aseară. Însă când...

Close