Bag-o!

Nu credeam că am să aud “Bag-o” spus așa pe un ton poruncitor la prietenii mei…
Dar na, cât trăiește omul învață.
Am fost ieri la C.

Se chinuia de vreo 2 zile să facă ceva. L-a chemat pe N. pe la el. Să-l ajute ăla.
Și până nu m-am dus eu, nu au reușit să-și instaleze un rooter wireless.
A zis si “sărut mâna, conașule” când i-a mers netul fără fir.

Ajung la el la bloc. Dă-i și sună la interfon. Bloc din 1932. Interfonul ăla cred că e de prin 1832… Că niciodată nu merge. Nu sună la ăla. Ce să fac? Să-i arunc o bucată de gheață prin geam, sau să-l sun?

Evident, am făcut ce ar fi făcut orice om normal.
M-am dus pe partea ailaltă a străzii, i-am dat vreo 3 bucăți de gheață în obloane, în timpul ăsta cu telefonul la ureche.
Se clătinau obloanele alea, jurai că-i cutremur.

Într-un final iese ăla la geam:
– Ce e bă, n-avem, nu primim cu colindul!
– Deșkide bă, ‘tuz interfonu’ mumă-tii, mă mai lași aici ca proasta-n drum?

Tocmai atunci ieșea unul din bloc, așa că am intrat și eu.
Urc până la etajul 1, și dau să intru pe ușă.
Zgomot mare, hărmălaie în casă.
– Bag-o!
– O bag!
– Bag-o mă pe toată!

Vai de mine. Aveam o teamă, cine știe ce-or face nebunii ăștia?
Vreau să intru, dar ușa încuiată.
În casă gălăgie mare, un huruit înfiorător, ca de betonieră ieșită de pe linia de producție tovărășească, acum 42 de ani.
Dau să sun la ușă. Și-mi aduc aminte că și-a scos ăla soneria, să nu-l deranjeze colindătorii. Bine, aia se întâmplase anul trecut, de atunci n-a mai pus-o la loc…
– Bag-o mă pe toată n-auzi? răzbește vocea lui C. prin ușă.
– Da bag-o mă tu! se răstește N. la el.

Doamne, ce-or face ăștia? M-era și frică. Nu-i știam așa.
Și mai zici că dacă știi un om de 18 ani, cunoști totul despre el… Aiurea. Iată dovada!
Acu-mi dau eu seama de ce erau secretoși amândoi fașă de gagicile lor. Că nu le-am văzut niciodată.
Decât în două poze. Dar ce amică o fi fosta aia, ce, eu nu pot să-mi fac poză cu o tipă?

– Bag-o mă pe toată.
– E o sticlă întreagă, cum s-o bag pe toată?
– Bag-o pe toată, s-ar putea să fie prea puțin chiar!

two_men_naked

Nu se mai putea să mai stau ca prostul pe lângă ușă. Trebuia să fac ceva. Deja au deviat-o rău, la sticle… Cine știe ce veioză își mai bagă ăștia???

Încerc ușa cu umărul. Opunea rezistență. Cu toate că era veche. Mă forțez, bag umărul mai tare.
Într-un final apoteotic, dau ușa ruptă de perete, yala sărind cât colo și aterizând pe o măsuță de pe hol, spărgând bomboniera.
Mă culeg de pe jos plin de nervi și transpirație. Acum trebuie să-i plătesc ușă nouă, yală și bombonieră de cristal…

Intru în cameră val vârtej.
Ce-mi văd ochii?

Amândoi, la bustul gol, călare pe o masă, cu huruitoarea aia enervantă.
Mă apropii de ei cu oarecare teamă. Dacă-mi bagă și mie ceva???

– Opriți-vă, homălăilor, nu vă rușine? Cu mine de față, așa rău ați ajuns?

C. manevra un mixer de pe vremea lui Pazvante, de făcea zgomotul ăla infernal, iar N. era c-o sticlă de ulei în mână. FĂCEAU MAIONEZĂ!!!

Comments

comments

2 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.