Bătălia cațelor

Rita și Olguța erau colege de birou de peste 30 de ani. Însă aveau o meteahnă. Nu exista zi în care ele să nu fie puse pe harță. Față de colege, față de subalterni sau de vreun client oarecare. Tot institutul le știa de cațe.
Dacă exista, ferească Sfântul, vreo zi în care să nu-și găsească fiecare câte vreun biet nefericit la care să urle și să-l facă să nu se fi născut, atunci se certau între ele.
Ceartă? Ha! Scandal monstru! Bătălie intergalactică. Niciodată însă nu s-au lovit. Dar le mergea gura…

OldLadySă fi avut neșansa să treci pe acolo când se certau între ele, trebuia să-și acoperi urechile, altfel nu scăpai nevătămat de timpane.
– Proasto! Astea-s situații?
– Auzi fată, tu ești tâmpită? Nu vezi să citești?
– Tu să nu mă faci pe mine proastă! Ei comedie.
– Eu te fac? Tu nu vezi că nu ești în stare de nimic?
– Tu ești o nulitate, nu eu!
– Rușine!
– Huo. Matracuco!

Certurile astea erau o dată pe săptămână. De obicei le apuca joia pe la ora 14. Nimeni nu știe de ce, însă atunci aveau setate ele ziua de ceartă. Le intrase în sânge, în 30 de ani, avusese tot timpul să se formeze un tic setat pe scandal.
Colegii erau terorizați. Nimeni nu putea lucra cu ele. Erau foarte rare zilele când cațele zâmbeau sau lucrau cu cineva fără să urle. De obicei se întâmpla lucrul ăsta când una dintre ele lipsea sau era în concediu. Atunci cealaltă, rămasă pe meterezele scandalului din institut, era mană cerească. Te ajuta, lucra în plus, nu urla, era angajată model. Asta până venea și cealaltă la birou. Dintr-o dată începeau să fie nesuferite.

Numai cu șefa lor erau tot timpul lapte și miere. Nu riscau față de șefă vreun urlet, vreun mârâit sau vreo privire dușmănoasă. În schimb, colegii, subalternii sau te miri ce client le nimerea în gheare, când scăpa, trecea pe la biserică să de acatiste de mulțumire Maicii Domnului.

babaÎntr-o bună zi, la institut fusese angajat Petrică. Om la vreo 50 de ani, venise din Craiova, mutat în București cu locuința și repartizat acolo la institut. Petrică era băiatul bun la toate. De la șofer la achiziționare, magaziner. Ba într-o zi a reparat în câteva minute o problemă la un calculator. Nu mai mergea programul de contabilitate, conflicte cu rețeaua, Dumnezeu știe.
Omul era dintr-o bucată, nu se ascundea după deget. Nu avusese niciodată tangențe cu nebunele institutului.
– Băi, să nu dea Sfântu’ să ai treabă la cațele alea!
– De ce?
întreba omul nedumerit.
– Sunt nebune mă! Ba pe fata de la aprovizionare au făcut-o să plângă o dată de n-a mai venit aia la muncă 3 zile.
– Ei ași…
zicea Petrică în doi peri, văzându-și de treabă.

Însă într-o zi, să-i spunem (ne)șansă, karmă, pronie, întâmplare, cum vreți voi, făcu o nefăcută. Cațele avură de-a face cu Petrică. În ziua aia nu urlaseră decât la o clientă la telefon, care nu știuse biata de ea cum să închidă mai repede după ce-a aflat ce-o interesa.
– Sărut mâinile! spuse Petrică intrând în biroul groazei.
– Mnă ziua! bombăni Rita.
– Doamna Olguța? întrebă Petrică în birou.

Va urma!

Comments

comments

8 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
Am făcut baie cu-n Sony Xperia Z

Am făcut baie cu un Xperia Z inteligent, deoarece l-am avut în teste o săptămână. Așa inteligent era încât în...

Graveyard shift

Era noapte... Una apăsătoare, de parcă trebuia să se întâmple ceva. Vântul rece bătea necontenit, zgâlţâind baraca în care vajnicul...

De Paște

In fiecare primavara cand totul reinvie la viata, sarbatoarea sfanta a Invierii ne invata despre smerenie si despre regenerare.In acest...

Close