Biciclete vechi, din copilărie

Îmi amintesc zilele de vară, când eram la bunici și mă plictiseam, groaznic (în zilele când eram la oraș). Toată lumea avea biciclete copii, trotinete sau alte lucruri mărunte cu care să se joace. Eu însă nu aveam nimic. Ajunsesem de câteva zile și așteptam să primesc și eu ceva.

După vreo două zile, mi-a sosit o bicicletă. Destul de simplă, fără viteze, dar nu era o problemă, oricum nu avea nimeni în zonă cu așa ceva, și îmi plăcea nemaipomenit de mult. Era mov, cu roțile mari, mă urcam cu greutate pe ea. Mă dădeam pe străduță de dimineață până seara. Ce rău îmi părea când ceilalți mergeau prin alte locuri și eu nu puteam, eram prea mic și nu mă lăsau prea departe. Eram copil ascultător, nu fugeam, din păcate. Ai mei nu știau să mă învețe, cum există acum fel de fel de metode.

După o lună sau două așa, am fost nevoit să mă întorc acasă, începea școala. Aici nu erau la modă bicicletele, nu era la modă nimic legat de sport, doar tuburile cu care trăgeam corcodușe. Acestea nu mi-au atras niciodată, probabil datorită faptului că nu puteam sufla până pe blocuri.

Cum mă plictiseam și aici, acasă, mi-am adus bicicleta de la bunici. Până să înceapă școala mai erau vreo două săptămâni. La început vecinii nu arătau un prea mare interes pentru ea, dar după un timp, după ce m-au tot văzut cu plimbându-mă, au început să mai ceară să se dea și ei câte o tură, să vadă cum e. Nici două zile nu au trecut că au și apărut cu bicicletele. Mai mari, mai mici, dar nu mai frumoase ca a mea. Zilele au început să treacă mai rapid, ne plimbam peste tot, chiar și prin centru, printre mașini, unde ne claxonau șoferii agitați cu fiecare ocazie, dar nu ne prea interesa.

Când a început școala, nu mai prea aveam timp de plimbări, nici măcar ceilalți, care deși erau și ei la școală, erau clase mai mari, aveau timp chiar mai puțin decât mine. Bicicleta a ajuns să rămână pe balcon. După câteva luni a început să deranjeze, ocupa un loc prea mare, pentru balconul nostru micuț și mama a sugerat să o vindem.

Nu pot să descriu în cuvinte cât de greu mi-a fost să o dau. Mai că am plâns după ea. Chiar și în ziua de astăzi când văd câte una de vânzare, mică și mov, îmi mai scapă câte o lacrimă. Au fost timpuri foarte frumoase, acum nimeni nu se mai dă cu bicicleta din plăcere, a apărut o nouă modă, să fie înlocuitoarea mașinilor. E mai rapidă prin circulația de la orele de vârf, unde faci o sută de metri în 30 de minute și mai sănătoasă. Sunt curios cât va dura această modă.
bicicleta_chipolino_lusy_16_white-blue

Comments

comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
Am început să văd filme vechi

De ceva timp m-am pus pe urmărit filme vechi. Atât românești, cât și străine. Și pentru asta am să le...

Căldură mare!

Băi nene, de la căldura asta au început să mi se topească şi creierii. Faza e că n-am deloc inspiraţie....

Serial cu mafioți

Chiar dacă numai despre mafia de nivel înalt (politic) se vorbește în ultimele zile, aici vom vorbi despre filme seriale...

Close