Bloggerul, acest veșnic nemulțumit!
|Românii sunt greu de mulțumit. Degeaba le promiți ceva, că la final tot se vor uita ponciș la ceea ce-au primit (dacă au luat ceva). Să luam de exemplu concursurile. Sunt concursuri cu duiumul în mediul 2.0. Bloggerul se apucă, scrie, mai pune-o pisicuță, mai o floricică, mai un filmuleț și gata articolul. Apoi mai citește articolul de vreo două ori (dacă vrea să facă un material bun) și face corecturi, adăugiri. Iar la final, nu câștigă nimic. Păi cum să nu se enerveze? Cum naiba de la fiecare concurs premiile cele mari le iau întotdeauna cele mai proaste articole? Cereți lămuriri? Hai să vedem împreună câteva explicații plauzibile:
– sponsorul alege un blogger (de regulă unul de care n-a auzit nimeni niciodată) și-i oferă marele premiu. Treaba e clară, sunt mână în mână. Poate nici nu-i va da acel premiu, ci-i va oferi la schimb ceva de valoare mai mică. Premiul cel mare era un Note 4? Ori accepți 500 lei cash ori nu primești nimic. Toată treaba se poate face FĂRĂ CA ORGANIZATORUL SĂ ȘTIE CEVA! Adică degeaba tu, blogger învins ceri explicații organizatorului, că nici el nu știe mare lucru. Toată treaba s-a făcut pe la spatele lui. Aici nu are de câștigat decât sponsorul. Reclamă la preț derizoriu (au pus 30 de linkuri către ei), vuiește online-ul că au dat premii extrem de generoase, iar ei au dat doar cei 500 lei mită.
– sponsorul nu are chef să citească zeci de articole, așa că lasă la latitudinea organizatorului să aleagă ceva. Organizatorul va alege blogul cu floricele, pisicuțe, inorogi și curcubee, adică bloguri de fete. Căci fetele au mai multă priză la public decât masculii. De exemplu, să vedem câte like-uri și comentarii are una care-a pus o poză cu o floare la ureche și c-o pisică în brațe și unul care-a pus o poză cu el la computer, chinuindu-se să facă un articol bun.
– sponsorul nu știe limba română, nu știe de reguli de punctuație și alte prostii. Îl interesează doar linkul. Are link în articol? Perfect. Cum să-i aleagă acum pe ăștia? Ori îi trage la sorți, ori e atras de pisicuța care se plimbă gingaș pe platforma blogger. Deci să nu ne mire dacă laviniutafrumushikata.blogspot.com primește premiul cel mare. Nu contează că are 10 articole în total. E bloggeriță, ba e și recunoscută acum, doar a luat un premiu!
– totul se trage la sorți. Degeaba ai scris tu 3 articole bune, frumoase, dacă a fost extragere la sorți. A, că treaba corectă se face și cu filmulețul doveditor că așa a generat random.org, e partea a doua. Deși și aici se pot face vreo 10-20 de filmulețe până ies câștigători ăia care trebuie.
– atât sponsorul cât și organizatorul se uită pe profilul tău de facebook. Nu ești blogger dacă n-ai un profil. Ai dat share la Poptămaș? Te-ai ars dacă sponsorul e bărbat, iar dacă e femeie ai câștigat, oricât de prost a fost materialul tău. Ai pus poze comice de pe 9gag? Nasol, orice prost poate să facă asta. Ai luat în derâdere Steaua, Dumnezeu sau PNL? Dacă sponsorul e stelist, habotnic sau fi-su e-n partid, nu primești nimic.
“– Și ce păcat, uite ce material mișto avea…”
“– Mda, uite-al dracului ce-a zis de Neagu și Sânmărtean“
Și uite-așa, explicații sunt gârlă. Însă și concursurile sunt destule. Nu ai câștigat aici? Mai ai vreo 10 la care să te înscrii. Imposibil ca din 20 de concursuri să nu prinzi un premiu, cât de mic. Și dacă, în ciuda acestui fapt, nu te alegi cu nimic, poate ar fi cazul să scrii mai corect gramatical, să nu înjuri pe rețelele de socializare, să nu-ți creezi o imagine de hater sau pișcotar… Te-ai gândit că poate, mai demult, ai avut niște discuții mai neortodoxe cu sponsorul sau organizatorul?
Poate ar fi timpul să te maturizezi. Și dacă nici atunci nu iei niciun premiu, clar scrisul nu e de tine. Văd că-s la modă hand-made-urile. Încearcă-ți acolo norocul, cine știe…
Discuţiile despre concursurile online pot continua la nesfârşit. Tre’ să fim îngăduitori…
N-ai să vezi. De obicei ăla care urlă că e nemulțumit e ăla care scrie un articol o dată la 30 de concursuri. Și degeaba se chinuie să-l facă extrem de bun, sunt foarte multe variabile la mijloc. Asta e o lecție pe care-o înveți la comunicare (cel puțin asta m-a învățat la curs).
🙂 Eşti şi tu nebun! 🙂 Am spus chestia asta de atâte ori încât mi s-a bulit tastatura! 😉
Ce, că-s eu nebun sau că am dreptate?
🙂 Cu toţii am văzut chestia asta de prea multe ori! Poate ar trebui înfiinţat un fel de DNA, ceva…
Lasă că pornesc eu concursuri curând. Unde toți vor avea de câștigat…
Care-i chestia cu pisicuta? Am mai citit pe facebook pe la diversi.
O pisicuță. A câștigat una un concurs. Și nemulțumiții au început să urle că de ce a luat ea excursia în Olanda. Pentru că fată și pentru că pisicuță, ce mare chestie?
Concursurile transparente sunt rare… De multe ori câștigătorii se știu dinainte ca respectivul concurs să înceapă. :)) Urăsc astfel de oameni, sincer…
Încă nu știu la concursurile aranjate care e criteriul de selecție al “câștigătorilor”. Aia nu mi-am dat încă bine seama.
Pilele sunt la putere!… relatiile de rudenie, etc.
Si uite asa societatea are de suferit. Nu numai din cauza unui lucru minor, gen concurs pe blog, insa si in institutii, se angajeaza pe baza de pile, nicidecum pe competente.