“Căciula asta se întoarce singură la mine!”
Întâmplare povestită de tatăl meu.
Prin anii 80, pe când lucra la Combinatul chimic Ișalnița (imediat după facultate, comuniștii îi repartizau la lucru în câte un combinat), într-o iarnă geroasă, s-a întâmplat ceva ce a rămas în analele combinatului, fiind povestită la mai fiecare sindrofie de avea loc acolo.
Cum intrarea se făcea printr-o comună, șeful lor mai lua cu mașina vreo 2-3 subalterni din Craiova. Seful avea o căciulă frumoasă de astrahan, neagră, tare călduroasă. Căciulă care într-o zi, a făcut picioare.
Când s-a dat jos din mașină, doi țigănuși călare au venit în galop, i-au smuls căciula omului din cap și s-au făcut nevăzuți. Minoritarii, la 15-16 ani, unul călare pe un cal alb, unul pe un cal arămiu.
– Vai șefu’, nu se poate. Ce nenorociți, v-au furat căciula! comentau subalternii.
– Nu-i bai, măi băieți. Căciula aia va veni singură la mine!
– Cum?
– Veți vedea…
Ajung ăștia la muncă, își fac cafeaua, cât să se facă 7 dimineața să ajungă toți la lucru, apoi îl cheamă pe Sile, de la vopseluri. Sile era chiar fiul bulibașei din Ișalnița. Nu mă întrebați cum de muncea ăla, probabil era pedepsit de ta-su lă se ducă la muncă, nu știu, chit că era angajat în secția vopseluri și chiar era muncitor, nu trândăvea.
– Mă Sile, îi zice șeful, azi dimineață, doi tineri mi-au furat căciula.
– Cine, șăfule?
– Doi tineri la 15-16 ani, unul pe un cal arămaiu, celălalt pe un cal alb. Ăla cu calul arămiu mi-a furat căciula din cap.
– Imediat!
A plecat Sile în sat și-ntr-o oră s-a întors cu căciula șefului! Așadar, nu contează cât ești tu de șef și unde, contează pe cine cunoști. Întâmplarea a fost mult povestită prin combinat, își aduceau ăștia aminte și după 20 de ani.
Tot același șef a făcut o boacănă la bătrânețe, deoarece a păstra legătura cu tată meu și se mai conversau telefonic. Acu vreo două ierni, a ieșit omul cu mașina să se plimbe. Nu conta că nu mai condusese de vreo 5-6 ani. A ieșit cu Dacia afară (o avea în garaj, sub prelată), fără cauciucuri de iarnă, iar la o curbă a pierdut controlul și-a dat cu ea în stâlp. Bine că n-a pățit nimic. L-a sunat pe taică-meu să-l întrece de niște piese auto.
– Mă, tu le ai cu calculatoarele astea, eu… bătrân și prost, dau cu mașina în pom!
A căutat taică-meu piese pentru om, să-l ajute. A găsit și bara stabilizatoare apoi i-a zis fostului șef. A fost moșul foarte mulțumit. Anul ăsta l-a sunat pe taică-meu să-i spună că a plecat la mare. Cu aceeași Dacie veche:
– Păi așa piese de calitate mi-am pus pe ea după accident încât acum să vreau și nu iese de pe drum mașina!
