Canapeaua de care nu știi că ai nevoie!

De obicei românii au în sufragerie o canapea veche de acum 30 de ani. Ca și subsemnatul, de altfel. Numai că, fiind în stare cât de cât bună, nu-mi vine să o schimb. În plus, mai e și ideea aia că “am dat bani pe ea, cum s-o arunc?“. Că de dat gratis, nu ți-o cară nimeni de la etajul 7 pe scări. Moka. De vândut nu se pune în discuție, evident.

Și mi-am dat seama că AM NEVOIE de o canapea nouă. Când mi-au venit niște rude în vizită, le-am culcat în sufragerie. Pe canapoeaua aia veche, cu probleme la sistemul de extindere, cu câțiva lănteți lipsă, vai de ea.

Nu s-au supărat, mai ales că le place canapeaua, văzând-o la noi în casă de când am luat-o, acum 30 de ani. E și la set cu fotoliile… Dar am rămas cu ideea că trebuioe să iau o nouă canapea. Mai ales că nevăstuică-mea ar vrea ca toată casa să fie renovată, cu mobilă nouă etc. Mai greu cu mine, căci mă despart greu de niște lucruri care au costat ceva, fiind luate cu greutate de părinți, pe vremuri. Call me a hoarder…

În fine, acum mi s-a pus MIE pata să iau o canapea nouă, pe care s-o mai putem folosi încă 30 de ani de acum înainte. Și-n plus, când mai am musafiri, să am unde să-i cazez omenește, nu să doarmă greu, mai ales după ce vin obosiți de pe drumuri.

Ziceam mai demult că eu nu sunt pretențios la paturi sau la canapele extensibile și că pot dormi în orice pat. Asta deoarece de fiecare dată când dormeam la un hotel dormeam bine. Mai ales după ce mai ceream un pui de pernă sau o a doua pernă. Nu știu cum unii pot dormi cu o singură pernă. eu dacă n-am două, e jale. Nu-mi găsesc locul și adorm extrem de greu.

Însă m-am înșelat. Nu pot dormi în orice pat. Am fost la țară la socri. Paturi micuțe, de maxim 1.90 lungime, cu saltele vechi, cu alge de mare, cu găuri… Ce să dormi nene. Cu 2-3 perne și abia adormeam. Mă trezeam după 2 ore și iar adormeam greu. Uite că mi-a venit ideea de-a duce canapeaua veche din sufragerie la țară. Trebuie numai să fac rost de-o dubă pentru trebușoara asta, nu intră mastodontul în Duster nici făcut bucăți…

Cu timpul, le rezolv eu pe toate.
Canapea nouă, saltea nouă în cameră, parchet, nouă zugrăveală, tot ce trebuie. Sănătate și iubire s-avem, că-n rest, lucrurile materiale vin când te aștepți mai puțin. Și-am observat asta de-a lungul timpului. Țin minte că voiam să câștig o troacă de mașină, acum vreo 3 ani. Și altul a fost ales câștigător. După 2 ani mi-am luat Duster nde care sunt foarte mândru acum. Iar ăla care a câștigat janghhina de mașină, a rămas cu ea în drum, cu distribuția ruptă.

Și uite așa, cel mai bine să lași viața să-și urmeze făgașul ei normal. Și să știi că “ce-i al tău, e pus de-o parte

Comments

comments

One Comment

Add a Comment

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.