Ce bere am primit de ziua copilului?

A trecut 1 iunie. Ziua copilului de pretutindeni. Să vedeți ce-a fost la mine. Mă trezesc și dau să pup nevasta. Lângă mine numai că era o ladă de bere.

Vorba vine ladă, era un 8-pack de bere cu lămâie. Și cu bilețel cu La mulți ani, copile!

Ăla cadou mișto de ziua copilului, pe cuvântul meu. Bine, asta se subînțelege, că e pentru copii de peste 18 ani. Pentru cei mai mici există altele, specifice vârstei.
Printre cele mai frumoase jucării sunt cele în care copilul învață să construiască ceva, cele educative. Așa jucărele visam și eu când eram mic.
Și stând eu așa și bându-mi o bere din 8-pack, încep să-mi aduc aminte de copilăria foarte frumoasă, plină de natură și jucării.
Aveam tot felul de mașinuțe, de puști și pistoale, de săbii. Laser frate!
Aveam și păpuși. Nu mă ascund să recunosc. Toți băieții au avut păpuși. Aveam o grămadă de păpuși. Adică muțunache, cum să le zic. Nu neapărat păpuși adică fetițe, prințese și zâne. Nu nene, aveam fel de fel de urși, de căței, jucarii lego, de care eram tare mândru, plus felurite altele. Țin minte că-n timpul școlii îmi cumpăram pistoale și mașinuțe.
Totuși, cea mai veche păpușică a mea se numește Țica. Este o maimuțică cu nasul spart. O am de când eram la grădiniță. Și am primit-o parcă de la bunica…

Apoi, l-am primit pe Sylvester. Știți motanul ăla tembel de caută să-l prindă cu orice chip pe Tweety?

Printre ultimele păpușele care au venit este Rața. Povestea Raței este destul de zbuciumată. Adusă de văru-meu din Germania pentru fiicele lui, adică nepoatele mele, a fost furată de subsemnatul. Răpită cu răutate din casa natala de la Severin și adusă cu forța în București, legată la cioc să nu cumva să măcăne, să alerteze vecinii! Apoi, când au venit fetele într-o vacanță pe la mine, Rața a călătorit înapoi la Severin, ascunsă bine, printre sticle de ulei, zahăr și mălai. Asta când eu eram plecat la facultate. Fetele au văzut oportunitatea de-a lua Rața înapoi!

Ca într-un final să fie re-răpită de subsemnatul și ascunsă bine la București. Așa bine ascunsă, pe șifonier. Fetele când au mai venit pe la mine, au descoperit-o repede. Se înălțaseră și o puteau vedea. Însă observând mâghnirea mea când au pus mâna pe Rață, mi-au dat-o cu bucurie. Să fie a mea. Fără s-o mai răpim ba de unii ba de alții.

Ce să-i faci. Așa e cu copii ăștia mici. Câteodată trebuie să-i lase p-ăi mai bătrâni (adică eu) să se bucure de jucărele.
Și acum mai îmi cumpăr jucării, nu mi-e rușine să recunosc. Adică pistoale airsoft și mașinuțe cu telecomandă. Ba mi-aș lua și elicopter sau o dronă d-aia cu 4 motoare. Sunt foarte la modă alea acum. Jucării pentru oameni mari, nu alta.

Comments

comments

16 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
O ofertă pe care n-o puteți refuza…

Eu știu o vorbă din bătrâni. Aia că dacă vrei să dormi bine și odihnitor, un "somnic pufos", e musai...

“Uite ungurii, dă-le foc!”

Văd că de câteva zile pe facebook este foarte distribuită o pagină a unor unguri, numită Anti România. Niște descreierați...

Agentul secret

- Numele? - Moș. Moș Crăciun! Așa ar putea începe orice film cu agenți secreți, bătăi ca la Jackie Chan...

Close