Ce s-a ales și de pizza asta…

Prima dată când am mâncat pizza a fost făcută în casă. Mi-a displăcut. La fel și-a doua oară. Nu înțelegeam cum de părinții mei puteau să devoreze o tavă plină de pizza. Rețeta era simplă. Se ungea tava cu unt, se punea pâine (maică-mea nu a făcut pizza decât o singură dată cu cocă), apoi bulion amestecat cu ketchup, salam, șuncă, ceapă, ciuperci, vreo 3-4 ouă bătute ca la omletă, apoi se rădea niște cașcaval pe deasupra și se arunca la cuptor. După vreo 20-30 de minute era gata. Și mâncau ai mei de zici ce-i aia.
Mie nu mi-a plăcut de niciun fel.
– Ești tu fraier, nu știi ce-i bun!

A doua oară, la fel. Se apucase maică-mea iar să facă pizza. Asta după vreo 3-4 luni. Nici asta nu mi-a plăcut. Și nu înțelegeam cum de ei preferau așa ceva. Și pe deasupra, cum de tot asta aveam de mâncare, când mie NU-MI PLĂCEA!

A mai trecut un an. Uitasem de mâncarea asta oribilă numită pizza. Era doar un vis urât, îndepărtat. Într-o zi am venit de la școală și maică-mea abia scosese o altă pizza din cuptor. Cât m-am schimbat și m-am spălat pe mâini, se răcise fix cât să mănânc și eu. Evident că nu am primit pizza ci tocăniță și ciorbă de cartofi. am mâncat și apoi am zis hai să mai încerc și eu din pizza asta, să vedem.

Și ăsta a fost momentul de cotitură al vieții mele. Că de atunci pizza a devenit una din preparatele mele preferate. Din ce-o uram înainte am ajuns să o ador. Aceeași senzație am avut-o vreo 10 ani târziu, cînd am făxut sex prima dată. Venisem acasă plutind pe nori, eram un zeu. Și la TV tocmai era o melodie pe care nu o suportam, o tâmpenie de sfârșit de anii 90 și mi-am zis:
– A, e chiar drăguță melodia asta!

Și să revenim la pizza. De prin 94 până prin 97 așa, săptămânal mergeam cu ai mei la restaurant. Și-mi făcusem un obicei de-a comanda o pizza Hawaii. Cu șuncă, ceapă, cașcaval, măsline, mă, de toate, ce mai. Iar în mijloc, avea o rondea de ananas. Într-o zi am comanda două, cu toate că abia am putut să mănânc 2 felii din ce-a de-a doua pizza. Așa că am luat-o la pachet.

Fac aici o paranteză, atât am scris despre pizza încât m-a luat o poftă, ceva de speriat. Mă abțin cu greu să nu-mi fac o comandă la Gambino’s Pizza sector 2.

Au trecut anii, restaurantul cu pricina a dispărut, acum e sediul unei bănci, după ce fusese un magazin de electrice o perioadă. Și acum vreo 3 ani m-am dus la un restaurant oarecare și-am comanda o pizza Hawaii, servită ca o noutate în domeniu. Nu m-am uitat să văd ce conține, doar mâncasem atâta vreme, o visam. Deci trebuia să fie excelentă. Mare greșeală. A venit o pizza cu niște cârnați grași, ceva cașcaval ras, plină de bucăți de ananas și BANANE! Banane nene, nu altceva. Banane în pizza. Inițial nu mi-am dat seama, credeam că-s ciuperci tăiate grosier. Nu, erau, repet, banane!

Cum să-ți bați mă joc în halul ăsta de-o pizza? Că deh, dacă e Hawaii, ce să știe românul, hai să-i turnăm banane, că e bun. Nu, n-a fost bun. Am încercat să dau bucățile de-o parte, însă tot a rămas gustul de banană în pizza aia. Abia am mâncat două felii, cu toate că-mi era o foame de lup.

De atunci am renunțat să mai comand pizza Hawaii, deoarece peste tot avea banane în componență. Însă băieții de Gambino’s Pizza parcă știau… așa că pizza Hawaii de la ei nu are decât ananas.

Or mai fi și alte pizzerii care știu că pizza Hawaii este mai bună (părerea mea personală), doar cu ananas, fără banane. Însă Gambino’s rămâne una dintre preferatele mele. Servicii de calitate, mâncare de top, prețuri studențești. Ce ți-ai putea dori mai mult de la o pizzerie?

Comments

comments

2 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read more:
Alegerea perfectă pentru încălțămintea de vară

Sandalele Avarca sunt importate din Spania, din regiunea Menorca, direct de la producător. Pe site-ul sandaleavarca.ro găsim o gamă unică...

Spanacul și cărțile

Azi, în ciuda răcelii infernale pornite acum 2 zile, vă prezint o nouă emisiune. Spanacul și cărțile. Ideea e simplă....

Doriți și păduchi cu asta?

Știți deja cunoscuta "doriți și cartofi prăjiți la comandă". e mai răspândită decât "Alo" la nivel mondial. Doi flăcăi și-au...

Close