Ce vrei să te faci când vei fi mare?

– Ce vrei să te faci când vei fi mare?

La întrebarea asta nimeni nu se gândise. Copiii erau reticenţi. Nimeni nu le mai pusese asemenea întrebări existenţialiste.
– Ionel, tu ce vrei să te faci?
Doctor, ca nenea Anghel, că a zis mama că la doctori le dă lumea de toate. Cafea să te facă bine, ţigări, wiskey.
– Păi şi tu vrei cafea, ţigări şi băutură? Ai 7 ani!
– Le mai dă lumea şi altele. O tanti i-a lăsat lănţişorul de aur, un ţăran i-a adus o damigeană de vişinată, şi o raţă.
– Bun, deci doctor… Mimi, tu ce vrei să te faci?

Mimi se uită în stânga la clega de bancă, şe uită la colegii din jur şi începu să plângă.
– De ce plângi Mimişor?
– Păi eu când vreau să mă fac mare vreau să fiu balerină.
– Bravo Mimişor şi de ce plângi?
– Păi tata mi-a zis că toate dansatoarele şi balerinele astea sunt răpite de pe stradă de ţigani, vândute la albanezi şi devin curve!
– Mimişor! Dumnezeule mare, tatăl tău minte, să nu mai zici niciodată aşa ceva, ai înţeles?
– Mda, suspină Mimi, stergându-şi lacrimile cu mâneca.
Învăţătoarea continuă:
– Gigel, tu ce vrei să te faci?
– Doamna, pe mine m-au bătut la cap ai mei. să mă fac doctor sau inginer. Dar eu nu vreau!
– Bine şi ce vrei să te faci?
Haiduc!
– Cum Doamne iartă-mă să te faci haiduc? Haiducul e hoţ.
– Nu e foţ când fură de la boieri şi dă la săraci, e drept. Şi viteaz. Şi frumos, iubeşte natura şi femeile.

Învăţătoarea era descumpănită. Copiii îşi dădeau drumul la gură. Trebuia să-i întrebe pe toţi, apoi să raporteze tovrăşului director. Că printre ei era sigur vreun pui de trădător de ţară. Auzi, ăla are în neam unul de bea wiskey, ăsta vrea să se facă haiduc, îţi dai seama că nu e bine deloc. “Cum naiba de am dat numai de tâmpiţi în anii ăştia? Uite Georgeasca de la C, are în clasă numai copii de ţărani. Ăia habar n-au de wiskey, balet, tot felul de tâmpenii”.
Cu oarecare teamă o întrebă şi pe Geta.
– Getuţa, tu?
Croitoreasă!
– Ei bravo Getuţa, răsuflă uşurată profesoara. De ce croitoreasă?
– Păi aşa e mama, şi nu ştiu să fac altceva, că-s mică. Dar îmi place să cos.
– Bravo Getuţa! Răzvănel, tu ce ai vrea?

Frizer, cimpoier, miliţian. Tot felul de răspunsuri care mai de care mai mulţumitoare primise.
Ba vreo 4 spuseseră profesor şi imediat primiseră o mângâiere maternă pe creştet.
Măi rămăseseră 2 copii. De care se temea.
Unul era Ştefan, ta-şu era securist, venea de-l lua de la şcoală maşina în fiecare zi. Şi nu dacie d-aia… Venea o Volga neagră, ce vorbeşti. Mureau fetele după el.
Iar celălalt copil era Oana. Mama ei lucra la Guvern, nu ştia sigur unde, iar taică-şu era consul printr-o ţară africană.
Putea nici să nu-i întrebe, dar pe de-o parte o mâna curiozitatea, pe de alta nu voia ca ceilalţi copii să creadă că ăştia sunt scutiţi de întrebările din ore.
– Ştefănel, tu?
Scafandru!
– Ei bravos, dar cum de scafandru?
– Păi îmi place să înot, e apa limpede şi am şi costum.
– E apa limpede la Marea Neagră? Ai şi costum? Bravos!
– Nu la Marea Neagră, că acolo e plin de ţigani şi nespălaţi. M-a dus tata în insulele Canare!

În clasă tăcere. Copii erau uiţi. Fetele se uitau cu drag la Ştefan. Jumătate din băieţi se gândeau cum să şi-l facă repede prieten pe Ştefan, alţii îi puseseră gând rău. Păi ce mă, eu dacă am fost de 2 ori la Marea Neagră, sunt nespălat?

Cu vocea tremurândă o întrebă şi pe Oana.
– Oana, tu?
Cetăţean American. Să plec naibii de aici din ţara asta, unde toţi sunt nişte turnători la Securitate, unde nu poţi mânca ciocolată, caşcaval, nu poţi mânca un salam calumea, ci numai de soia, unde nu ai voie să ai TV color, unde… Ni s-a urât! Mama lucrează la Guvern, da. nu mi-e frică s-o spun! E femeie de serviciu! Ştim multe. Şi când va veni şi tata acasă o să plecăm de aici.
– Copii, nu luaţi înseamă ce spune Oana vă rog, vă impoor. Oana, tatăl tău va veni şi te va muta la altă şcoală, probabil acolo în Africa.
– Nu, că tata nu e consul. E la puşcărie, că a furat pentru mine 2 pâini şi jămătate de şuncă de Praga. Iar eu mă voi face avocat! Să nu ajung curvă ca Mimi sau mai ştiu eu ce. Vedeţi voi peste 20 de ani, cum vor fi treburile…

Spanac coborâse încet capul de la ferestra şcolii.
Nimeni nu-l văzuse acolo. Clasa lui era următoarea. Cine ştie ce ar fi zis ăsta? Degeaba venise în trecut, nu trebuia să se vadă cu propia persoană. Erau riscuri devastatoare. Totuşi trebuia să se anunţe, să nu zică vreo idioţenie!

– Doamne, nu mai ţin minte, eu ce naiba am zis? Legionar sau hitlerist?

Comments

comments

20 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read more:
Cutremur

Teroare, numele tău e CUTREMUR. Mi-e o teamă imensă de cutremur. Culmea, mi-a fost mult mai bine în avion decât...

Ministerul educaței a decis introducerea păcănelelor ca probă la Bacalaureat!

Având în vedere că, mai nou, poți intra la facultate și fără să ai Bacalaureatul luat (vezi cazul lui Gigi...

Ce-ai face cu 1 milion de euro?

V-ați întrebat vreodată ce-ați face cu un milion de euro? Probabil că da. Asta în timp ce noi, oamenii de...

Close