Ceva ce folosim în fiecare zi, fără ca să știm
Ați avut skateboard când erați mici? Sau, de ce nu, sunteți skateri acum? Eu nu am avut niciodată. Și a fost singura chestie pe care mi-am dorit-o, copil fiind, iar ai mei nu mi-au luat-o. Nu pentru că ar fi fost scump, ci pentru că taică-meu credea că mă vor bate ăia mai mari și-mi vor fura placa cu role.
Dar nu aveam voie nici să mă dau cu placa făcută de alți copii, cu 2 bețe cu rulșmenți în capete, iar deasupra o scândură. Nu, nici aia nu aveam voie. Că ce să caut eu să mă inhăitez cu toate haimanalele, nu am jucării acasă?
Jucării aveam. Aveam orice jucărie mi-o puteam imagina. Nu am dus lipsă de mașinuțe, mingi, pistoale, păpuși și altele. Doar skateboardul ăla îmi lipsea…
Când m-am făcut mai mare, pe salariul meu, am intrat în multitudinea de magazine sportive și am văzut acolo fel de fel de skateboarduri. Am zis că gata, aia e șansa mea, imediat îmi cumpăr. Și c-o să ajung acasă în 5 minute, călare pe el. Da’ de unde, fraților? Am pus un picior pe placă și când să îmi țin echilibrul, de n-a fugit pârdalnica de placă de era să dau cu capul de pavaj.
Am mai încercat o dată, că sigur era un clenci care nu-mi dădeam eu seama de el. Ce vorbești, de data asta am căzut direct în fund de simt și acum durerea de noadă, după 20 de ani. Am luat skateboardul ăla și-am dat cu el de-azvârlita. Mă plânsesem timp de 13-14 ani că n-am avut skateboard. Pentru ce? Să-mi sparg capul sau să-mi rup vreun os? Ei, drăcia dracului. De atunci să nu mai aud de skateboardu, longboarduri, draciboarduri.
Acum, mare, îmi dau seama că nu am scăpat de rulmenții ăia. Care, mic fiind, nu știam la ce folosesc. Eu credeam că sunt făcuți special pentru plăcile alea construite de băieți în fața blocului. Și-am rămas cu ideea aia mult timp, până mi-am dat seama că acei rulmenți sunt pentru altceva. După câțiva ani, având probleme cu ambreiajul la Dacie, mi-a zis mecanicul că trebuie să-i schimb placa de presiune și… un rulment de presiune.
Și atunci mi-am dat seama că banala piesă este prezentă alături de noi zilnic, fără să ne dăm seama. Doar aproape în fiecare zi ne deplasăm cu mașina sau vrem mijloc de transport în comun. Suntem înconjurați de rulmenți sau lagare de rulmenti care se învârt de zeci, sute sau chiar mii de ori pe minut, fară ca noi să ne dăm seama. Și câteodată, o piesulică din asta, face ca tot ansamblul să funcționeze cum trebuie.
De exemplu, anul trecut mi s-a stricat mașina de spălat. Ea se stricase mai demult, numai că ajunsese să facă asemenea zgomot de ne îngtrozea. În plus, o lua la fugă prin bucătărie, ori ânfigându-se în frigider, ori în ușă. De n-am mai putut intra în bucătărie într-o seară.
După minute bune de nervi, rugăminți, blesteme și umărul băgat în ușă, am reușit să mă strecor în bucătărie, să trag mașina plină de haine ude (care cântăresc ceva de speriat) la locul ei. A doua zi am chemat un reparangiu să se uite la ea. Răspunsul său a fost:
– Mai bine vă luați una nouă.
– De ce?
– Păi i s-a stricat rulmentul.
– Și ăla cât costă?
– Rulmentul în sine, 20 de lei. Dar nu se poate schimba așa ușor, trebuie demontată mașina de spălat, scos cuva și tăiată cuva pe din două, scos rulmentul vechi, pus altul noi, apoi sudată cuva la loc. Apoi șlefuite bavurile de la sudură. Per total 300-350 lei
Și cum o mașină de splălat SH era la 400 de lei, am decis să luam alta nouă, mai bună. Cea veche ne-a ținut 19 ani. Și abia în ultimul an începuse să urle de la rulmenul ăla spart. Atunci am înțeles eu de ce ca să-mi schimbe cineva rulmentul și placa de presiune de la ambreiaj mi-a cerut ceva cât un sfert de mașină.
