Ciobanul cu laptop

Lucram la prima editură. Să fi fost prin anul Domnului 2005. Criza era departe, viața era frumoasă. Mă angajasem de câteva luni, aveam salariu “baban” la vremea aceea.
Și într-o zi m-a rugat șefa să merg cu ea până la magazin, ca să-și cumpere femeia laptop.
Bucuros de aventură (niciodată nu refuz când e rost de plecat undeva, mai ales că scăpam din subsolul ăla unde nu vedeam soarele la față), am salvat ce lucrasem și printr-o iuțeală nemaiîntâlnită am și urcat până la parter.

Toughbook

Șefa avea un laptop vechi, ceva Pentium 2, o răgălie de râdeau curcile. Așa că acum avea bani pregătiți, vreo 4 salarii de-ale mele, ca să-și ia laptop bun și performant. Și-a luat o imensitate de HP, cu ecran de 19 inci, atârna ăla 6 kile fără geantă. Mi-era mie greu cu el pe umăr, darămite șefei, la 45 de kile. Însă ea era mândră nevoie mare și pășea țanțoșă cu enormitatea pe umăr. Când am ajuns la magazin, în fața noastră erau doi ciobani.
Nu mi-o luați în nume de rău, vorbesc aici de doi ciobani adevărați. Cu clop, chimir, șubă de oaie și miros specific. De brânză! Ce credeți că-și cumpărau ciobanii?
Laptop, evident.

S-au uitat la câteva modele. Nu-i interesa ce dimensiune are ecranul, ce componente are în interior. că are bluetooth, wireless, hard de 120 de giga. Neimportant. Pe ei îi interesa să fie solid. Și nu le-a plăcut nimic.
Atunci vânzătorul a scos un Toughbook și le-a arătat. Cred că bucuria de pe fețele lor nu se asemăna decât cu cea a cruciaților când au găsit Sfântul Potir! Le luminau fețele și alta nu!
– Ăsta. E bun! Ăsta-l luăm!
– Este totuși slab…
încerca vânzătorul să le explice configurația.
– Merge muzică pe el?
– Merge domnule, pe orice…
– Ăsta. Cât face?
– 81 de milioane
, grăi cu emoție vânzătorul.
– Imediat! veni replica unuia dintre ei.

Și trânti pe tejghea o sacoșă jegoasă. Și-ncepură să scoată de acolo teancuri teancuri de bani. De 100 și 500 de mii. Ei numărau banii imperturbabili, iar noi, eu, șefa și vânzătorul făcuserăm ochii cât cepele bulgărești.

Și cât stăteam noi acolo și priveam la spectacol, în magazin mai intră doi tinerei. Care n-au stat să se mire ca noi de ciobanii cu teancurile de bani și au început imediat să facă mișto.
– Ia uite bă, au vândut tractoru’ și-i ia laptop! He he he!
– Da da, a vândut, aha, ha ha!
p– Nu domnule, spune calm un cioban, n-am vândut tractorul. Am vândut două. Din unul luăm laptop, iar din ălalalt renovăm casa la copil!
– Dar de ce-ai luat nene laptop?
– Să ascultăm muzică în tractor!
– Păi nu e bun radio?
– Nu, că la radio nu dă Frații Pește decât rar!

Acum eram 5 muți… Replica asta a fost memorabilă. Deci uite că și țăranul se pricepe la tehnologie. Nu mult, numai cât să-i cânte lui Frații Pește!

Și-am aflat zilele astea că un Toughbook nu trebuie să fie neapărat foarte slab dpdv al performanței. Drept dovadă, am apucat să scap pe jos și să-i dau două șuturi unui Toughbook CF-53. Nu s-a sinchisit.
Dacă vreți să aflați mai multe despre aceste terminate “indestructibile” vedeți aici.

Comments

comments

11 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
Un videoclip pe cât de simplu, pe atât de superb

Ascultând rap european (german, polonez, chiar și rusesc), am dat de videoclipul de mai jos. Care estre extrem de simplu,...

ÎNCHISOAREA-I, ÎNCHISOARE SAU LĂCAŞ DE RECICLARE (RECALIFICARE)?!

Trebuie să va mărturisesc un adevăr. Un adevăr, confirmat şi reconfirmat de practică, de tot ce s-a întâmplat şi se...

“Cosplay” în România? – gene false și costum?

Nu de multă vreme a început și România să fie prezentă pe harta Comic Con-urilor sau a DreamHack. Deși a...

Close