Clientul nostru, stăpânul nostru?

Nu știu ce părere aveți voi, însă pentru mine, vechea zicală “Clientul nostru, stăpânul nostru” e lege. Și să nu care cumva să ziceți că e vreo scorneală tovărășească, deoarece a existat mult înaintea comunismului, creat în 1921.
De aceea, de fiecare dată când mi se cere ceva, încerc să-l fac bine, chiar foarte bine, mai ales când sunt și niște bani la mijloc. Și când văd că uni-și tratează clienții sau potențialii clienți cu dosul, mă enervez peste măsură.
A, dacă ești prieten cât de cât cu acel client (sau așa consideri, că omul ăla ți-e minim amic atunci când a venit la tine în stabiliment de 3-4 ori), înțeleg să crezi că-i poți vorbi mai lejer.
Însă nu-mi dau seama cum te comporți ca un idiot atunci când îți intră unul în magazin și-i vorbești ca unui copil al străzii.
Am intrat azi în câteva magazine de mobilă, căutând o măsuță “cu aripioare“, adică pliantă. Și-ntr-unul era un tip care stătea la laptop, fuma în draci și-i spunea vorbe dulci iubitei, în telefon.
M-am uitat în magazin câteva minute, fără să fiu deranjat. Da, mă deranjează când abia intri într-un magazin, nici n-apuci să vezi bine despre ce se vinde acolo și-ți sare o făctucă energică în față, țipând “Cu ce vă putem ajuta?“. tipul fuma în continuare, aprinzându-și a doua țigară, vorbind la telefon.
M-am pus în fața lui. S-a uitat în treacăt la mine și râdea discret la telefon, trăgând cu poftă din țigară.

smoker enjoying his cigarette

– Mă scuzați! îndrăznesc.
– Stai puțin iubi, că mă bârâie unu’! zice tipul la telefon.

Apoi, cu un sictir imens mă întreabă în doi peri:
– Mda?
– Mda ce?
zic eu deja enervat de situație.
– Ce?
– Poftim, nu ce!
– Ce e domne, ce vrei?
– Nimic. Nu vreau nimic. Nu acum. Ai stricat tot fasonul!

Am ieșit înjurând din magazin. Ăla în spate îi explica tipei la telefon printre “gâtu’ mă-sii“, “cocalarul ăla“, “morți” c-o iubește nespus și abia aștepte s-o vadă deseară în Bamboo.

Am intrat în următorul magazin de mobilă (Am vreo 10-11 unul lângă altul pe Pantelimon) și mi-am găsit măsuța dorită. O iau joi.

Va urma (despre cum la un restaurant doresc să fiu servit onorabil).

Comments

comments

6 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
Nu-ți pune toate ouăle într-un singur coș!

O veche zicală ne zice să nu ne punem toate ouăle într-un singur coș. Însă noi românii am uitat asta,...

Gagici mișto din metal – Mizuho Lin

Gagici mișto sunt peste tot. Însă unele pe care le-am cam trecut cu vederea sunt cele din trupele de metal....

Made in Vaslui

Știm cu toții poveștile despre vasluieni. Că-s bețivi peste măsură și că, în afară de băutură, bătaie și băutură nu...

Close