Clientul nostru, stăpânul nostru?

Nu știu ce părere aveți voi, însă pentru mine, vechea zicală “Clientul nostru, stăpânul nostru” e lege. Și să nu care cumva să ziceți că e vreo scorneală tovărășească, deoarece a existat mult înaintea comunismului, creat în 1921.
De aceea, de fiecare dată când mi se cere ceva, încerc să-l fac bine, chiar foarte bine, mai ales când sunt și niște bani la mijloc. Și când văd că uni-și tratează clienții sau potențialii clienți cu dosul, mă enervez peste măsură.
A, dacă ești prieten cât de cât cu acel client (sau așa consideri, că omul ăla ți-e minim amic atunci când a venit la tine în stabiliment de 3-4 ori), înțeleg să crezi că-i poți vorbi mai lejer.
Însă nu-mi dau seama cum te comporți ca un idiot atunci când îți intră unul în magazin și-i vorbești ca unui copil al străzii.
Am intrat azi în câteva magazine de mobilă, căutând o măsuță “cu aripioare“, adică pliantă. Și-ntr-unul era un tip care stătea la laptop, fuma în draci și-i spunea vorbe dulci iubitei, în telefon.
M-am uitat în magazin câteva minute, fără să fiu deranjat. Da, mă deranjează când abia intri într-un magazin, nici n-apuci să vezi bine despre ce se vinde acolo și-ți sare o făctucă energică în față, țipând “Cu ce vă putem ajuta?“. tipul fuma în continuare, aprinzându-și a doua țigară, vorbind la telefon.
M-am pus în fața lui. S-a uitat în treacăt la mine și râdea discret la telefon, trăgând cu poftă din țigară.

smoker enjoying his cigarette

– Mă scuzați! îndrăznesc.
– Stai puțin iubi, că mă bârâie unu’! zice tipul la telefon.

Apoi, cu un sictir imens mă întreabă în doi peri:
– Mda?
– Mda ce?
zic eu deja enervat de situație.
– Ce?
– Poftim, nu ce!
– Ce e domne, ce vrei?
– Nimic. Nu vreau nimic. Nu acum. Ai stricat tot fasonul!

Am ieșit înjurând din magazin. Ăla în spate îi explica tipei la telefon printre “gâtu’ mă-sii“, “cocalarul ăla“, “morți” c-o iubește nespus și abia aștepte s-o vadă deseară în Bamboo.

Am intrat în următorul magazin de mobilă (Am vreo 10-11 unul lângă altul pe Pantelimon) și mi-am găsit măsuța dorită. O iau joi.

Va urma (despre cum la un restaurant doresc să fiu servit onorabil).

Comments

comments

6 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
PĂRERI,GÂNDURI ȘI OPINII ALE CELOR CARE AU PĂRĂSIT TARA!…

Astazi, în cursul dimineții, am primit de la un amic, fost coleg de liceu, un interesant fișier ce cuprinde o...

Leapşa studenţiei – 2

.... Prima parte Continui cu leapșa studenției. Şi aşa s-a terminat cu jocurile pe timpul liceului. Apoi am dat de...

Second hand

Toţi am luat ceva de la second hand. Da, toţi. Că ţi-ai luat o cămasă, un nădrag, o botină (NU BOTINE,...

Close