COMENTARII PRIETENEȘTI LA TIMP ȘI…. DESPRE TIMP!
Nu știu dacă– ți sunt sau nu prieten, dar încerc totuși să comentez cele scrise de ține, Francisc 1 Bouda! Nu pe blogul administrat de Dl. Dan, cum ar fi fost normal, ci aici, la Francisc- 2, unde, zău, sincer o spun, mă simt f bine!De ce n- am scris pe blogul lui Dan, n- are rost acum s- o mai spun pentru că, nici eu nu- mi dau seama de ce !? Cert este că mi s- a interzis logarea!… În sfârșit, asta e (vezi că te– am copiat!). Hai să o lăsăm baltă ( că și multe altele..) și să numai pierdem timpul. Doar tu precizai că,, Timpul nu mai are răbdare “! Așa și e. Asta– i de fapt și subiectul articolului tău, nu? Nu- i chiar nou (subiectul), dar e interesant și bine scris. Dar, ca o părere a mea, dacă vorbim despre o săgeata a timpului , mai ales, despre definirea acestuia s- ar cuveni (cred tot eu) reliefat mai întâi caracterul de ireversibilitate al lui, demonstrabil cu diverse argumente.
Cel mai general aspect al unidimensionalitatii este cel al trecerii de la trecut prin prezent spre viitor deci, imposibilitatea realizării drumului invers. Argumentul principal , cum spui și tu, Francisc, îl constituie în acest caz, lanțurile cauzale, imposibilitatea multora dintre noi în a- l gestiona cât mai eficient, dar și rațional! Că– l pierdem așa, aiurea, sperând într– un prezent mai bun(așa cum ni l- am imaginat cândva) și la un viitor ușor de imaginat, dar mult mai greu de realizat, asta– i altă problema! Că am făcut și facem din muncă un scop în sine și, mai ales, un mijloc de existența este de fapt acum, unica alternativă mai la îndemâna romanului de rând pentru a rezista, nu? Altfel ce- ai putea face?! Să furi (cum din păcâte mulți o fac!), să te implici în politică sau în mai știu eu ce alte murdării, nu prea cred că– i pentru noi, cei ce ne- am făcut și continuăm (cu aceeași naivitate!)să ne tot facem iluzii. Hai , să le zic, planuri irealizabile. Și iată așa , timpul trece ( ce și… cum trece!), noi continuăm, cum spui tot tu, să alergam ,, ca nebunii spre un finiș cunoscut” ! Ne supărăm și ne jignim,o mai facem și pe atotstiutorii , ne zbatem în zadar, fiecare în felul sau, dar și cu palida speranța a apariției miraculoase a efectului înaintea cauzei !! ,, Pacalicii”- și văd ne stingheriți de minciunile lor, prostimea – i crede, ba chiar îi adoră și…iată așa, timpul (infinit dar, nedefinit!) trece implacabil spre…ce crede fiecare! Fără însă a ne mai pune întrebarea: ,, unde ne grăbim, oare?! ” În orice caz, cu cât schimbările sistemelor depind mai mult de istoria lor anterioară, cu atât se poate aplica mai adecvat conceptul de ” îmbatrânire” și… de pierderea timpului! Care, se știe, nu iartă!.N- ar trebui omis nici faptul că, din nefericire, trăim(așa cum trăim!) într– o lume unde hoțiile, minciunile, cumetriile și amantlacurile de toate felurile, au rol de viață normală(?!)în viziunea celor care le fac! Și atunci, te- ntrebi , apropo de timp: oare mai avem noi timp ca să schimbăm (măcar) câte ceva? Eu unu’ , nu cred!…
Marc Ciubotaru
