Concursul pisicii nuntaşe

Mâţul m-a tot mieunat să particip şi eu la concurs.
Şi o promisiune trebuie păstrată, aşa că mă bag.
Plus că am de povestit…

Nu mai zin nimic de nunta mea, că am tot scris.
Aşa că am să zic de o nuntă la care am fost domnişori de onoare.
Apoi hoţ. De mireasă. Care s-a furat singură. Mă rog, ceva de speriat citit.

Ajungem la cununia civilă. Acolo ba unde e mirele, ba unde e naşul, ba uite că naşa e cu ciorapul deşirat (uite bă că se dezbracă în maşină!).
Ca la fiecare nuntă. Un fotograf nunta Bucuresti vă poate da mai multe detalii. Başca poze 🙂
Hai, că la cununia civilă a fost cum a fost. A ieşit bine, apoi hai la biserică, la popă, apoi să crăpăm în noi, la restaurant.
La biserică a mers totul fără probleme.

Asta ca să-şi facă rost întâmplările de la restaurant…
Ce-i vine miresei, cu 2 săptămâni înaintea nunşţii, mă roagă s-o ajut cu ceva. Să-i găsesc o dansatoare exotică. Şi i-am găsit. Cadoul ei şi al soacrei mici pentru mire.
Mirele tot vedea că eu schimb priviri cu mireasa, ne-a întrebat ce şi cum, dar noi nu am zis nimic.
A venit dansatoarea, când era petrecera în toi.

Dansuri nene, aia dansa p-acolo, mirele pe lângă ea, în culmea bucuriei.

După al nuş câtelea fel de mâncare i-am zis miresii din priviri (vorbisem cu ea dinainte) să se facă nevăzută. Că o răpesc.
Evident i-am zis că o să meargă pe picioarele ei. De luat în braţe puteam, dar avea nişte rochii de mireasa în straturi. După aia am văzut că de fapt era una singură, numai că era cu sârme prin ea, să stea dreaptă, rotundă…
Ca să nu se împiedice ăn ea mireasa, după ce ia ceva la bord… Acu m-am prins de ce e aşa.

Ei, caând nu era nimeni atnt, mireasa dispare, şi eu pe lângă ea.
Unde s-o duc, afară frig… Am dus-o într-o gheretă a paznicului, în spatele hotelului. Acolo căldurică, toate bine şi frumoase.
Acu hai să-l suni pe mire, să-i ceri ceva să-i dai mireasa.
Dă şi sună-l. Abonatul connex nu poate fi contactat…
– Băi dă-l încolo, ce numar mai are fată.
– Păi ăla de serviciu, dar e la mine telefonul.
– De ce naiba e la tine mă? Cum mai dăm de el?
– Păi lo-am luar tepede de pe masă, că e la fel ca al meu. Sună-mă pe numărul meu.

Sun. De 3 ori. Nu răspunde nimeni.
– Băi, ăsta a văzut că a dispărut şi dă bairam…
– E, că e culmea, ia stai aşa.

Şi s-apucă să sune pe soacră, pe mama ei, pe naşi. Nimic.

Până la urmă am sunat-o pe nevastă-mea. Care rămăsese la masă.
Şi am chemat-o jos, de i-am dat un papuc al miresii. Să-l dea la mire, să mă sune ăla.

În 3 minue sună mirele.
Nu-i răspund.
Dă ăla în spume, mă sună pe toate numerele.

Până la urmă am căzut de acord cu ce să-i cer pe mireasă.
Apoi trebuia să vin cu mireasa. În braţe.
Şi nu puteam s-o iau, că avea rochia aia bufantă cu sârme în ea.
Aia râdea, eu apucasem s-o ţin de un picior. Şi mergeam cu ea aşa crăcănată.

Când să intru în restaurant hai s-o iau în spate, ca pe un sac de cartofi.
Dar n-a fost bine deloc.
Lumea era pe jos de râs. Au ce povesti la nepoţi:
– Ai văzut mireasa?
– La faţă nu, dar i-am văzut curul…

…Că rochia aia nu stătea neam culcată, şi se vedea curul miresii… Râsul de pe lume.
Până la urmă a venit unul de a luat-o ăla de un picior, el de celălalt picior, de-am adus-o la mire…

A fost o nuntă de neuitat, am transpirat 3 kile de băutură de care băgasem în mine, şi-am avut parte de voie bună!

Comments

comments

9 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
Am casă și mașină…. sunt ale tale? Ești sigur?

Vorbind de lucrurile mari, cum ar fi casă, mașină, teren. Zicem că sunt ale noastre, însă nu e așa. Plătim...

Am început să văd filme vechi

De ceva timp m-am pus pe urmărit filme vechi. Atât românești, cât și străine. Și pentru asta am să le...

Dacă nu eram noi, americanii și acum vorbeau prin semne…

Știți povestea cu Americo Vespucci, cu marele Columb... Dar adevăr vă zic vouă, că dacă nu erau românii deschizători de...

Close