Corrado Cattani a fost împușcat mortal!

Așa urlau toate posturile de radio în dimineața zilei de 21 martie 1989.
Bravul comisar Cattani fusese ciuruit de mafioți.

Ca orice copil, mă uitam la Caracatița cu ochii cât cepele. Cui nu i-a plăcut serialul ăla? Cu mafioți, polițiști incoruptibili, împușcături și urmăriri de mașini cât cuprinde.

Dar, atunci am observat că oricât de bun și incoruptibil era comisarul Cattani, nu era indestructibil. Două sau 3 mașini pline de mafioți l-au prins la un colț de stradă și l-au mitraliat.
Am plâns atunci ceva de speriat… Mai ceva ca la Sclava Isaura, pe cuvânt. Personajul meu preferat fusese ucis.
Avea un pistol vai de mama lui, un revolver Colt 32 parcă, d-ăla mic mic. Cum naiba te pui tu cu ăla de trage drept 10 metri împotriva unor mafioți înarmați cu mitraliere?

Dacă era băiat deștept căuta arme de vânzare și-și alegea ceva ca lumea. Așa îi împușca pe toți. Cel puțin așa am văzut mai târziu în filmele cu Arnold. Trăgea ăla o dată și se dărâma vila cu inamici…
Și el nu numai că nu murea, dar n-avea nimic nimic. A, poate o rană la mână, de parcă s-ar fi tăiat la bărbierit.

Așa vedeam nene milițianul de fier. Ce, până și pe Robocop l-au demontat niște bulangii odată, de se mișca ăla ca nebunii. O mână aici, un picior 3 metri mai încolo, de parcă erau ăia din sacii de dormit în Harlem Shake!

Nu nene, Cattani a murit. Vii înarmat cu tâmpenia aia… După aia a venit Davide Licatta. Ăla mi-a plăcut cel mai mult. Mai mult decât Cattani.
Avea omul Berreta F92! 15 gloanțe în încărcător, plus unul pe țeavă. Păi așa se face treaba. Nu vii cu scobitoarea aia de Colt 32! Și când trăgea Licatta nene. Păi unde trăgea el, parcă dădea și Dumnezeu cu palma. Mureau ăia imediat… Nu mai mișcau după un glonț de-al ăstuia bine ochit.

Țin minte o chestie comică. Eram în excursia de sfârșit de clasa a 12-a. Și-am fost la Predeal. Pe tren ce puteam să facem noi? Evident numai tâmpenii. Jucam cărți, ascultam muzică… Unul ținea de șase la ușă, iar ăilalți din compartiment dădeam câte 1-2-3-10 guri de Tanita… Știu când am ajuns la hotel am văzut și noi ce e ăla poker live. Adică pe net. Juca un om de afaceri, avea tipul laptop, era un ciumeg. Eram în 1999, nu mulți aveau laptop sau internet acasă.

Bun, revenim la oile noastre. Și nu știu cum naibii, găsește Mielu’ un spray paralizant la unul în geacă. Îi ziceam Mielu’ ăstuia, pentru că avea o șubă de oaie iarna. Mare om nene. Spătos așa, masiv. Ta-su militar, mă-sa făcea niște prăjituri extraordinare…

E, și cum vede ăsta sprayul, cică ia să vedem cum face. Un fâs a dat. Unul scurt. Fâs!
Am stat o secundă în compartiment, să vedem de simțim. Apoi cred că-n mai puțin de o secundă am ieșit afară din compartiment toți 8-9 flăcăi câți eram acolo.
Puțea drăcia aia de te omora. Toți strănutam și lăcrimam ca naiba. Vine controlorul întreabă de bilete. Îi zicem că biletele sunt la diriga. În compartimentul ăla. Pe care-l închisesem noi, să nu iasă mirosul și pe culoar. Perdelele erau trase, să nu se vadă d-afară că noi trăgeam la măsea….

Și deschide ușa controlorul și apucă să facă un pas… Și-l vedem așa cum dă să cadă din picioare. Cred că-n tot vagonul ăla n-a mai controlat pe nimeni. A rupt-o la fugă de acolo.
Legenda spune că ăla și acum aleargă…

Comments

comments

8 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
Webstock 2015 – tentativa de live blogging

Am ajuns la Webstock si anul acesta, culmea, chiar de la prima ora. Asta după ce in anii precedenți întârziat,...

Vacanța Mare 2018

Ceva ce nu credeam c-am să mai văd. Vacanța Mare, momente umoristice noi. Din păcate, doar cu Leana și Costel,...

Mii de kilometri de Românie…

Vineri am plecat departe. În vizită în HD. O chestie foarte mișto. Mai mult decât mișto. Însă să nu sar...

Close