Cum am ajuns eu recidivist

Întrebare pentru tot norodul, indiferent de religie, sex, orientare politică, sexuală, număr la pantof și animal de companie: ai furat vreodată ceva? Dacă da, ce și de ce?

Eu AM FURAT! Ho, nu dați cu pietre că și voi ați șterpelit ceva în viața asta. Există două tipuri de furt: activ și pasiv.

Furtul activ: când ești conștient că furi, pu mâna pe ceva și-l bagi în buzunar;
Furtul pasiv: când ai observat că interlocutorul s-a fraierit și ai tăcut chitic. Atunci când și-a dat vânzătoarea prea mult rest sau când nu ați observat niciunul dintre voi că un obiect din coșul de cumpărături nu a fost pus pe bandă. Asta mi s-a întâmplat la cora de 2 ori cu câte un pachet de gumă de mestecat. Nu putea mă să fie un TV Samsung? Serios, nu mă supăram!

Mai știu de destui care se duc în supermarketuri, mănâncă și beau de zeci de lei, apoi ies plătind la casă o pâine și un pachet de gumă. Asta n-am făcut-o niciodată, cu toate că o fostă prietenă a băut un suc pe care l-a lăsat apoi pe un raft, în neatenția mea. Iar la casă m-a pus să plătesc și sucul ăla plus o învelitoare de nu știe ce bomboane (pe care le mâncaseră alții, evident). Am făcut acolo scandal, însă pentru 5 lei cât era punga aia de bomboane, i-am blestemat, am plătit și-am ieșit.
shoplifter-006
Nu am furat mult sau de mare valoare. Nici în mod voit nici din neatenție. Am fost crescut să fiu cinstit. Zilele trecute mi-a încolțit gândul de-a băga în buzunar (iarta-mă Doamne) un odorizant de mașină. Păi să coste 8 lei 2 brăduți de oglindă? Am atârnat unul de lustră, pute-n cameră a vanilie de te ia durerea de cap!

Primul furt a fost în clasa a 5-a. Am furat stiloul unei colege. Asta deoarece un coleg de clasă, punând ochii pe stiloul chinezesc al fetii (pe când ăilalți, majoritatea aveam încă d-alea românești ca vai de ele), mi-a promis o mașinuță de jucărie. Și ce mașinuță… un Lamborghini Countach, de metal. Crezându-l pe cuvânt pe coleg, am ciordit stiloul în văzul lumii. Adică de față cu toată lumea, în timp ce colegii se uitau la mașinuța unui coleg, plină de luminițe, alarme, se dădea peste cap etc., eu m-am aplecat peste banca fetei, chipurile să mă uit mai bine, și-am pus mâna pe stilou. L-am băgat în buzunarul de la geaca colegului. Asta în caz că începe profa să facă miliție-n clasă, să-l prindă pe nefericitul ăla, nu pe mine!

Bineînțeles că n-am văzut nicio mașinuță de la mincinosul ăla, în final. M-a tot dus cu zăhărelul până, într-un final, mi-am cumpărat singur mașinuța. Am dat 102 lei pe ea, de mi-a făcut mama o morală de-o țin minte și acum! Cred că i-am spus bietei mame abia după ani buni că am furat un stilou pentru p mașinuță. Și ea mi-a spus cum a schimbat o ascuțitoare când era însărcinată cu mine. O ascuțitoare verde în formă de pian. Vânzătorul i-a dat verde, deoarece pe aia roșie nu voia s-o dea. Și când n-a fost ăla atent, mama a schimbat ascuțitoarea verde cu cea roșie. De aia am acum un semn din naștere pe șold (unde era buzunarul), în formă de pian. Pe tema asta am cunoscut o femeie care avea pe sân un trandafir. Mama ei furase un trandafir, fiind însărcinată cu ea. Și fapta aceea regretabilă (furtul), a apărut copilului pe piele.

Mă rog, revin la furtișagurile mele. Căci multe mai sunt. Adică vreo două, maxim 3.

Am furat bani din casă. Și m-am dus să-mi cumpăr pistoale de jucărie, precum și un disc cu nu știu ce poveste, Frumoasa din pădurea adormită, Dumnezeu știe ce… da, disc. În 1991 încă foloseam pick-up-ul!

Prin clasa a 6-a am fost la furat de cireșe cu câțiva colegi, la un bloc de pensionari, care avea în curticică numai cireși. Ce-am mai fugit cu șleahta de moși după noi… fugeau ăia de parcă le furasem pensia și alta nu!

Bine, dacă stăm să ne gândim, astea au fost copilărisme, pe care le-a făcut aproape oricare dintre noi. Mare fiind nu am pus mâna să fur, deși m-am gândit de multe ori la asta. Încă gândesc metoda prin care să fur de la cămătarul care m-a furat de peste 20 de ani: statul român. Partea nasoală e că, dacă fur de la stat, fur indirect și din buzunarul tău, cititorule, iar asta, crede-mă, n-o vreau.

În schimb, furtul dintr-o bancă… ei, aici se complică treaba. Nu aș fi în sare să fac asta niciuodată, dar mă bucur de fiecare dată când vreun curajos reușește să dispară cu o sumă de bani dintr-o sucursală a unei bănci oarecare. Nu mă înjurați, probabil și voi v-ați gândit la asta măcar o dată în viață. Banii sunt asigurați, nu se vor fura niciodată din banii tăi, sau din pensia bunicii. În plus, băncile te fură zilnic. Cei care au un credit, oricât de mic, știu despre ce vorbesc.

Foi. Da, foi, coli de hârtie. În 10 ani, cât am de muncă, am furat maxim 1 top de hârtie, de la toate firmele pe la care am fost. Azi 10 coli, peste un an alte 20 și tot așa. În 10 ani s-au strâns 500 de coli. Un top de hârtie. Pe lângă ăia de fură hectare de păduri, fapta mea nu e nici măcar… găinărie!

 Vouă v-a dat prin cap să puneți pe ceva ce nu-i al vostru, cu gându-l de-a ascunde în geantă? Dacă da, ce anume ați furgăsit?

Comments

comments

9 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
Probabil cel mai interesant website este…

Ăsta d-aici. Am pierdut o jumătate de oră râzând ori de unul singur, ori cu Pacino, De Niro, Arnold sau...

STAREA PACIENTULUI HAZLIU!…

In precedentele articole am tot scris, si nu odata, despre preocuparile noastre, ale tuturor in ce priveste sanatatea. Din copilarie...

2000 de posturi!

Mai am 11 articole de scris și voi ajunge la 2000. O cifră rotundă, indiferent dacă e bună sau nu....

Close