Cum am căutat azi în gunoi

Fraților, azi am făcut ceva ce n-am crezut c-am să fac. AM CĂUTAT ÎN GUNOI. ÎN STAȚIA DE METROU PIAȚA VICTORIEI!
Înainte să vă bucurați de răul altuia, luați de citiți.

Aveam treabă în oraș. Și cum din banii de cartelă de metrou mi-am luat suc și crățănele (pontino picant de la Forneti), la metrou, în loc de 15 lei cât îmi trebuia să iau o cartelă de 10 călătorii, după toate scotocirile de rigoare prin buzunare/ pantofi/ chiloți, abia am strâns 13 lei.
Și cu părere de rău am dat 4 lei pentru 2 călătorii. 4 lei! Imens!

Am ajuns unde aveam treabă, am recuperat o parolă de mail, am văzut niște computere pentru clienți, am băut, am râs și hai înapoi acasă.

gunoiDe la piața 1 mai am luat-o pe jos până la Piața victoriei. Nu a trecut nicio mașină pe lângă mine, în 20 de minute și cale de 3 stații. Să nu înjurăm RATB-ul cică…

Ajung la metrou știind că mai am doar o călătorie pe cartelă.
Și scoțând cartela din buzunar, m-am gândit că după ce-o voi introduce (sau băga pe românește) în fanta aparatului (gaura aia), o voi arunca, fiind inutilă.

Numai că, nehalind lecitină deloc, ce credeți că am făcut?
Am aruncat cartela și am plecat. În fața aparatului de taxat stăteam ca vita și mă uitam la aparat și la mâna goală!
Oră de vârf, hărmălaie, copii, corporatiști, secretare, fuste mini, ciorapi plasă, puștoaice cu role, emo, femei țipând la telefon, un puștan a scuipat o ciungă fix lângă aparat, într-un cuvânt nebunie!

– Hai coane, ce faci? se aude din spate.

Mă uit după mine, coadă, vreo 3 persoane. La celelalte aparate aceeași situație, mai ceva ca la aeroport!

Abia atunci mi-am dat seama că am aruncat cartela înainte să o perforez!

Cum evident nu voiam să mai cheltui alți 4 lei, ce-am făcut?

AM CĂUTAT ÎN GUNOI!
M-am dus înapoi la coșul de gunoi și-am căutat după cartelă. Se uita lumea ca la urs. Unii își dădeau coate, altul stătea și se uita la mine ca la a 8-a minune a lumii. Cămașă hawaiană, geantă pe umăr, ceas aurit, verighetă lată, lanț de aur la gât. ȘI NEMERNICUL CAUTĂ ÎN GUNOI!
Am avut noroc că abia era schimbată punga aia și nu erau decât o învelitoare de Mars și cartela mea. M-a ferit Dumnezeu de vreo flegmă sau vomă de bețiv, cum se prea obișnuiește în astfel de situații.

Mi-am recuperat cartela din gunoi, am taxat-o și… am băgat-o în buzunar. Deoarece n-a scris nimic pe ea. Și poate data viitoare fac o schemă de “abia o luai tanti” și intru moka…

Voi ați căutat vreodată în gunoi? La mine a fost a doua oară. Prima dată am pierdut un inel în coș, când îndesam o ditamai punga. Chin și atunci, bine că nu m-a văzut nimeni. Lucram la sala de net și n-aveam niciun client.

Comments

comments

36 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
Să râdem și de Francisc Vasile!

Dacă tot am râs de alții, hai să râdem puțin și de Francisc Vasile, adică subsemnatul! 1) Mama s-a chinuit...

Am câștigat la LOTO!

Bucurie mare fraților! Am câștigat la LOTO! Era prin 2004-2005. Duminica seara, cam pe la aceeași oră ca acum. Parcă...

Make up fail!

Era un banc mai demult, apropos de make-up. Sau de machiaj. Dumnezeu, după ce l-a creat pe Adam s-a uitat...

Close