Cum e să fii cel mai nesimțit om de pe planetă?

Hai să vă explic eu pe îndelete cum e să fii cel mai nesimțit om de pe lumea asta.
Avem nevoie de câteva ingrediente.

Posibil angajat ……………….. CHECK
Posibil angajator ……………. CHECK
Chemat la interviu ………….. CHECK

Și cu astea fiind date, hai să explic cum e să fii nesimțit fără măsură.

Primește posibilul angajat mail că numărul de telefon de pe bestjobs nu mai e valabil și să sune la nr. de telefon cutare ca să se stabilească un interviu. Posibilul angajat sună la acel număr de telefon, spune respectuos cine este și cum de sună el așa tam nesam, și i se răspunde în sictir să dea mail, că nu se poate vorbi la telefon.
– Bine, mulțumesc, mă scuzați de deranj!
– ZDRANG TELEFONUL! Fără bună ziua, fără pa pa, fără pupici, fără nimic.

Posibilul angajat dă reply la mailul de la ei, în care le specifică faptul că poate veni la interviu în ziua de joi (azi), orele 14.00. Ora și ziua sunt în regulă?
Răspuns înapoi: Da.

Posibilul angajat pleacă la interviu. Știe adresa, știe că trebuie să ia metroul până la stația X, apoi tramvaiul până la stația Y. Nimic mai simplu!

Ajunge la stația X de metrou, apoi e-n dubii. Încotro vine stația Y de tramvai? În stânga sau în dreapta? Că-s două sensuri, mama lor de stații. Întreabă vreo 3 călători. N-au idee. Sună pe posibișlul angajat pentru indicații.
– Nu către Berceni!

Aia a fost indicația. Păi stai nene, cum adică, n-am idee încotro e Berceniul d-aici.
Răspunsul năucitor a fost: Păi nu ți-am dat hartă? Ia-te după ea. ZDRNG telefonul!

Bpi, să turbeze de nervi bietul posibil angajat și alta nu!
Într-un final întreabă pe un vatman, pe unde ar fi stația Y de tramvai. Răspunsul etern “NU ȘTIU!” este ca o lovitură de topor în moalele capului. Cum mă nene, mergi cu tramvaiul zi de zi pe traseul ala și nu știi unde e stația Y?

Cică în spate nu e, că parcă n-a văzut-o, deci ar trebui să fie în față. Așa că posibilul angajat ia acel tramvai. Și merge cu el vreo 3-4 stații până în stația Y.
Acolo, lume de basm nene. Pe stânga și dreapta drumulului numa clădiri părăsite și service auto. Întreabă pe un nene unsuros până în vârful părului unde-i strada Veseliei (pe care e mare jale, fie vorba între noi!).
Află indicații. E ceva de mers pe jos, deci ia-o la picior.
Și merge posibilul angajat printr-un teren viran plin de gunoaie, câini, dărâmături de clădiri și un miros de mortăciune de-ți fugea părul din naș în Ibiza…

Ajunge într-un final pe strada Veseliei. Nici țipenie în jur, n-ai pe cine să întrebi. Așa că-l sună iar pe angajatorul nesimțit.
– NU știu domne, nu ești în stare să ajungi? Zdrang telefonul iar!

Orice om citov la minte l-ar fi îănjurat pe angajatorul nesimțit în așa fel încât nu l-a înjurat nimeni în lumea asta.
Nu și posibilul nostru angajat care mai străbate de 3 ori strada Veseliei printre câini, clădiri părăsite și gunoaie cât casa.

Până la urmă găsește firma cu pricina. Într-o curte plină de câini și ruginături. nu se știe ce aparate au fost alea, însă acum erau pline de rugină mai ceva ca Titanicul pe fundul oceanului.

Urcă la etaj într-o clădire cu pereții coșoviți. Mărita firmă în față. Bietului posibil angajat nu-i vine să creadă. a ajuns într-un sfârșit. EL DORADO!

– Bună ziua, am venit pentru interviu!
– Da, imediat! zice un flăcău repezindu-se 3 camere mai încolo.
– Poftiți, e gata!

Ce era gata? Terminase omul treaba mare și e gata acum, sau ce?

– Bună ziua, mă numesc Posibil Angajat, spuse tânărul întinzându-i mâna.
– Ați ajuns într-un final, spuse nesimțitul morocănos, abia strângându-i mâna.

Se așează la birou. O masă plină de fire, șuruburi, un monitor, cabluri, firimituri de pâine și dâre de muștar.
– Deci pentru interviu?
– (DOH!) Da!
– Cum vă numiți?
– Posibil Angajat!

Dă nesimțitul și caută, durează vreo 5 minute.
– Vă dau un CV? întreabă tânărul
– Nu, din moment ce te-am chemat aici, te-am chemat în urma vizualizării unul CV, nu?!
– OK, mă scuzați!

În sfârșit nesimțitul găsește CV-ul. Îl citește și recitește vreo 10 minute, apoi spune.
– Din păcate omul care trebuia să vă verifice pe dvs. nu e aici!
– (Știai în gâții mă-ții că e interviu, d-aia am stabilit ora și ziua, tu nu ești pregătiti?!) urla tânărul în el. Și atunci cum face domnule?
– Nu știu!
– Îmi dați o probă de lucru pe mail și…
– Nuuuu, exclus, trebe să văd eu ce faci!

Scurt moment de respiro în cate tânărul se uita prin încăpere să nu fie camere de luat vederi. Asta ca să nu fie găsit de miliție când îi sparge nesimțitului monitorul și laptopul în cap.

– Păi hai să deschidem un Corel! zice angajatorul.

Erori peste erori, un laptop jalnic, cu spațiu liber pe hard fix 1 mega pe partiția C și 1 giga pe D. Și ei voiau Corel pe 1 mega liber pe hard!!!

– Gigel, vino încoace, strigă angajatorul la unul din băieții de la intrare, din prima cameră. Vino că e erori la Corel.

Vine Gigel, face loc liber pe hard 100 de mega. Posibilul angajat poate deschide un Corel acum.

Între timp, angajatorul nesimțit pleacă în a treia cameră, unde era asociatul lui. Și vorbeau la telefon cu unul. Care urla. Telefonul pe speaker, muzica dată tare în birou. Muzică d-aia cretină, cum vedeți prin filme, la restaurante selecte. Jazz d-ăla lent idiot.

Se auzea o hărmălaie de nedescris. Trec 5 minute. Tânărul nostru se ridică de la laptop și trece pe partea cealaltă a mesei. Între firimituri de pâine și dâre de muștar.
Și se uită pe geam în biroul celălalt, unde acel nesimți de angajator se uita pe pereți. Trec 10 minte de uitare d-asta așa de-a surda. Ălalalt tot cu telefoane pe speaker.
Posibilul angajat se ridică și stă în picioare 5 minute. Când se ridică nesimțitul îl vede apoi se uită pe monitorul lui și se apucă să ștergă mizeria de pe ecran c-o cârpă.

După 5 minute de stat în picioare, Spanacul nostru ăți ia geaca și geantași pleacă, salutându-i pe cei trei băieți din prima cameră. Apoi iese pe ușă afară.
Fără bună ziua, fără muma-n cur, fără nimic.

Pur și simplu am plecat. Dacă mai stăteam 2 minute, așa ceva făceam cu nesimțitul:

head-2head-1

Așa că pentru data viitoare, ca să nu mai repet figura asta nașpa, am să caut frumos niște programe salarii, ale unor profesioniști în servicii resurse umane și-am terminat povestea. Mă duc la sigur. Fără bătăi de cap, nervi mâncați și timp pierdut…

Comments

comments

6 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
Am plecat la Hunedoara!

Închidem prăvălia, estem pelcați cu pluta pe șoselele neterminate ale României. Destinația? Hunedoara, către aventură! Luat laptop la mine, însă...

14 Nuanțe de Roșu – Carte de memorii comuniste de Cristina G. caută cititori

Nu știu dacă citiți și ce anume. În ziua de azi sunt mai mulți scriitori decât cititori. De ce or fii...

7 modalități de a-ți eficientiza consumul de electricitate al casei

Iată câteva sugestii de îmbunătățire a condițiilor de consum electric și de economisire a acestuia. 1. Folosiți aparatele în timpul...

Close