Cum e să fii pe LSD?

Din cauza ca s-au facut experimente stiintifice destul de modern controlate cu LSD, se stie si ca potentialul risc de efecte adverse chiar fffff grave si in destule cazuri chiar ireversibil in rau, nu in bine, este destul de mare, adica dupa parerea mea sincera, nu e bine ca lumea sa se joace cu LSD lipit de timbre cumparate pe strada de la nu stiu cine, la fel cum si in destule cazuri nu e OK sa bagam in gura orice ciuperca sau floricica sau firisor de iarba, oricat o fi ea de naturala, fara sa verificam de 7 ori de care e si cine o vinde, mai ales daca
suntem tineret sub 26 de
ani cu creierul inca in formare…ca daca suntem deja adulti sclerozati
poate ca nu maiconteaza decat cel mult pt cativa membri dragi de
familie daca dupa aia yrebuie sa se chinuie ei cu noi in caz ca nu
reusim sa aflam nu stiu ce mare adevar vandabil sau sa compunem o
mare opera stiintifica, artistica si filozofica care va aduce glorie
intregii omeniri plus miliarde de Euro la bugrtul tarii plus al familiei
noastre…adica, zau, e bine sa ne gandim si la binele altora, nu numai
al nstru personal cand suntem interesati de a cauta diverse adevaruri
sau a capata puteri speciale de intelegere sau cine stie ce
descoperire, si sa calculam totusi niste sanse vs riscuri, ca exista
destule calcule verificate si rasverificate si credibil de adevarate in
legatura cu riscul a diverse activotati cotidiene, inclusiv re mersul pe
bicicleta vs motoreta vs avion personal, nu numai legate
de consum de alimente sau de chestii care
dau dependenta. In prezent LSD, la fel ca si alte halucinogene, sau de
ex ketamina, un anestezic veterinar, sunt cunoscute si investigate in
conditii controlabile si mai etice chiar decat ar fi fost si acum o
generatie, insa nu din alea cumparate la colt de strada, ci asa in
eprubeta…si desigur ca exista poate si chimisti amatori experti
particulari asa ca prof White din Breaking Bad, insa totusi nu cred ca
exsta o sansa prea buna ca tocmai Gigelo ala care m-a abordat pe
mine in gara de la Lyon oferindu-mi o sansa si de a cumpara si o
scrisoare de dragoste in plus de plicul cu timbru era tocmai proful ala
White cu scuze morale destul de bune din Breaking Bad, desi drept sa
spun, am fost absolut incantat de modul in care a folosit subjonctivul
perfect pe lb franceza, si nu voi uita niciodata vocea lui solicitant
melodioasa asemanatoare cu a lui Jacques Brel,
desi adevarul e ca am si inchis ochii o clipa sa o pot aprecia mai bine,
fiind deranjat de culorile cam neasortate ale stigmatelor multiplelor lui conditii degenerative.