Cumințenia lu’ pământ nu ne apartine!
Nebunie mare cu sculptura lui Brâncuși, Cumințenia Pământului. Statul român vrea să dea o sumă exorbitantă pentru a o cumpăra. Hai s-o luăm logic. Sau, cel puțin, pe cât de logic pot gândi eu treaba asta care crează nebunie în rândul populației. Brâncuși n-are nevoie de nicio prezentare. Cel mai mare sculptor român, Luceafărul sculpturii românești, El Ciumego Magnifico, Greuceanu cu 15 momițe.
El a creat această sculptură nu pentru statul român, nici pentru urmași. Statul cu ce l-a ajutat? Fix cu nimic. Tocmai de aceea, pentru că era tratat ca un anus, Brâncuși a căutat o casă în altă țară. Și-a găsit prin Franța, unde lumea îl idolariza. La fel ca și Gogu Constantinescu, gonit de golănia și furtul din România, s-a dus în Franța, ca să devină celebru și, cel mai important, să nu ne ascundem după deget, să capete și ceva cașcaval. Să aibă de-o pâine, de-o ceapă, de-un litru de vin și de-o blondă cu țâțe mari, iertați boieri dvs.
Statul român s-a găsit să vrea să cumpere sculptura aia c-o sumă enormă. Între 6 și 11 milioane de euro. Milioane de euro nene. Ca ce chestie? Că Brâncuși e al meu? Nu l-am invitat la masă, l-am dat afară în șuturi, “dă-l în gâtu’ mă-sii de țăran sărăntoc, auzi tu, sculptură, monșer…” și acu ne-a lovit brusc patriotismul, să-i cumpărăm sculptura.
Fugi mă d-aici. Prostie mai mare n-am văzut. Ca și cum s-ar găsi acum Berlusconi să facă scndal lui François Hollande că ăla-i ține sechestrată Monalisa sub lacăt, la Luvru.
Hai, de era o sumă de 100-500 de mii de euro, mai ziceam. Dar nu 6-11 miloane. Cu banii ășia știți ce puteam face? Să reparăm și să restaurăm sculpturile lui Brâncuși aflate în țară. Alea pe care se suie toți cocalarii cu picioarele, ca să-și facă “poze șukare, să moară Gibilan“. Sau le-aș pune pe toate sub lanț, cu paznic dotat cu tonfă și spray lacrimogen. Ai trecut de barieră, jap, una pe spinare și-un “unde soarele mă-tii te duci, mă?“. Pentru că românul numai de asta știe. De bătaie și frică. Degeaba îi spui cu vorbă bună ceva, degeaba îl rogi, că nu rezolvi nimic. Dă-i una pe spinare și zi-i de mă-sa, să vezi apoi ce cuminte e. Aici vorbesc, desigur de Masa Tăcerii și Poarta sărutului, aflate într-o stare avansată de degradare, nu din cauza timpului, ci din cauza oamenilor. Oameni care, ca să fie ei mai ciumegi, au început să distrugă și sculptura naturală, Sfinxul, urcâîndu-se pe ea, cu bocanzi de munte, cu ținte metalice. De celebra “Coloană a infinitului“, recunosc, nu știu unde e și-n ce stare. Acum vreo 10 ani voiau sau începuseră unii s-o restaureze. Mai departe, habar n-am.
Sau, dacă statul român tot e pasionat atâta de artă, să bage bani în dezoltarea tinerelor talente. Ăștia care n-au ce mânca, beau o apă minerală pe lună și mănâncă pachete de le trimite mă-sa de la țară. Dar, în schimb, crează opere de artă. Și, deoarece n-a auzit nici dracu de ei, le vând cu sume derizorii, de câțiva euro.
De ce nu se fac galerii de artă GRATUITE pentru tinerele talente? Azi Gigi cu sculpturile lui, mâine Simona cu tablourile, poimâine Haralambie cu fotografiile sale retro, că tot sunt la modă. Eu aia aș face cu banii pe care statul vrea să-i strângă în fel și chip, nicidecum să cumpărăm ceva ce NU NE APARȚINE ȘI NU NE REPREZINTĂ.
Pentru că, inițial, ne-a durut în fund. Acum degeaba cumpărăm acea sculptură, banii nu se vor duce la Brâncuși sau la urmașii lui, ci la francezi. Lui Brâncuși acum i se rupe, vorba vine, că-i oale și ulcele demult, ce se întâmplă. Nu ne va ierta stafia lui pentru faptul că l-am tratat nasol în trecut. Nu ne răscumpărăm greșelile cu bani!
Mai bine băgăm bani în arta modernă, avem zeci, sute de artiști extraordinari care abia trăiesc de azi pe mâine. Iar ăla de are norocul de-a fi observat de cineva, sfârșește prin a crea opere de artă pentru sume de-i asigură traiul de mâine și poimâine, dar atât, pe vreo linie de partid. Pentru că, decât să mori de foame înglodat în datorii, mai bine vinzi un tablou pe 500-1000 de euro. Vinzi unul pe lună și om te-ai făcut. Duci un trai decent. Ai bani de țigări, de-o mașină SH de la nemți, de-o chirie de 200 euro lunar.
Distribuie:
Comments
Add a Comment
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.
“Dar, în schimb, crează opere de artă. Și, deoarece n-a auzit nici dracu de ei, le vând cu sume derizorii, de câțiva euro.” Lasa ca peste 100 de ani le va cumpara statul roman cu alte cateva milioane de euro. Sunt perfect de acord cu tot ce ai scris mai sus. Si eu sunt scarbita de prostia si ipocrizia de care se da dovada.
Avem o multime de chestii de facut si noi ne cramponam in chestii total aiurea in acest moment. Daca statul vrea sa ia musai acea sculptura, sa o ia cu toti banii, nu cu 5 milioane, iar poporul sa puna alte 6. E o prostie.
Eu nici pînă amu nu pricep de ce trabuie cumpărată sculpura ceea, pentru că e absurd să spui să cumperi ceva ce este al tău ! Sau haida bre, să înţeleg că sculptura nu e a noastră ? Nu face parte din „patrimoniului cultural naţional” ?
Adică de ce trebe statu român să cumpere ceva ce este al lui ?
Sau poate că nici nu este al lui !
Şi atunci care e faza, pentru că eu o văd doar că o mare Afacere, din care cineva vrea să tzepuiasca statu român. Bun, şi atunci ce interes are statu român să o cumpere ?
Păi dacă Brâncuşi e român, şi dacă capodoperă lui aparţine României, atunci de ce trebuie cumpărată ? Păi atunci Brâncuşi este doar de ORIGINE română, şi atît. Mai departe nu are nici o legătură cu România, şi România n-are decît să-i cumpere operele (pe care urmaşii ştiu foarte bine să le evalueze la sume fabuloase), păi să le cumpere deci dacă are bani. Şi statu nu are bani decît numa din impozitele care le plătesc. Ori eu nu sînt de acord sau dau bani pentru statuia ceea, ce mă intere pe mine că nişte afacerişti vor să vîndă o statuie. Eu nu dau bani pentru afacerişti.
Este simbol naţional ? Poate. Dar atunci opera lui trebuia donată statului român. Altfel nici să nu mai aud de Brâncuşi. O fost un sculptor, unii zic că un foarte mare sculptor, aşa o fi, doar că aici se termină interesu meu pentru el. Mai ales financiar.
La fel de bine, tot aşa, urmaşii lui George Coşbuc cer bani pentru poeziile lui, şi din cauza asta Coşbuc nu mai are voie să fie ştudiat în şcoală. Asta mi se pare o altă absurditate. De fapt e o altă Afacere. Pentru că aşa ştiu moştenitorii să cerşească bani pentru te miri ce.
Păi atuncea nici nu-l mai socotesc pe Coşbuc că fiind un poet român, ci doar un poet, pentru care interesul o să scadă pînă la dispariţie şi generaţiile viitoare nici nu vor mai şti cine a fost Coşbuc.
Aşa este şi cu Idioţenia Pământului, o aşa-zisă operă în jurul căreia se învîrt o groază de bani. Şi evident, că cineva încasează comisioane grase din urmă acestei afaceri.
Ori dacă nu ştiaţi, va repet: CULTURA NU ESTE O AFACERE !!!