Da, clar azi nu e ziua mea…

Vineri a fost Webstock 2014, eveniment despre care voi povesti pe larg într-un alt articol.
Nimic nu mă putea preveni pentru ziua aceea. Începuse ca oricare altă zi de vineri. Culcarea pe la 4.30 (am revăzut Filantropica), trezirea la 7.40. M-am grăbit să ajung la timp, dar degeaba. Am așteptat jumătate de oră mașina 385 la Izvor. Când a venit s-au bulucit cu toții în ea. Am ajuns pe la 9 și 5, însă eventul nu începuse. Am băgat repede 3 energizante, ca să nu adorm, bașca doi croasanți.

Poze, haștaguri, stat pe net, a trecut timpul relativ repede. Trebuia să vorbesc ceva important cu Mădălina, însă am uitat și eu și ea despre discuția cu pricina. La ora 16 a trebuit, din păcate, s-o întind. Pentru 5 lei. Vă spun imediat de ce.
Aveam o restanță de 5 lei de plătit la bancă. Ei bine, dacă întârzii cu o zi plata ratei, luna viitoare îți va veni de plată o taxă de 50% din rată. Adică din 80, vei avea 120 de plată. Că așa vrea banca cu pricina. Știam că există roboțel de plată (deschis non-stop) pe Magheru. Așa că ia 385-ul de la Marriott până la Izvor, apoi metroul. Numai că-n loc să iau metroul o stație, până la Unirii, apoi să schimb, am luat-o în partea cealaltă, ajungând la eroilor.
– Nu-i nimic, cobor, că ăsta e de Preciziei și-l iau pe următorul, de Gara de Nord, că după gară vine Victoriei, unde schimb până la Romană.

Așa c-am coborât, am butonat evident pe telefon și m-am urcat în următorul metou, de ăsta model nou (2000 și ceva). Care m-a dus la Politehnică, fiind și el de Preciziei! M-am enervat și-am așteptat metroul în partea cealaltă, până m-a dus la Unirii, unde am schimbat.
Între timp, bateria de la telefon ajunsese pe la 10%. Că, deși am 3 baterii externe acasă, toate 3 încărcate, am uitat să iau una, oricât de mică! Halal onliner mă, te duci la event unde stai pe net și nu-ți iei o baterie de rezervă/ externă? Abia ieri am aflat că la Webstock, Vodafone a împărțit frumos în pungi boxe și baterii externe. În punga mea n-a fost nimic. Nici măcar tricou! În fine, nu asta voiam să spun.
A dat Domnul și-am ajuns la Universitate. Și-am luat-o în sus, pe drumul către Romană. Să fi fost vreo 16.50. Bine că aveam numărul de telefon de la banca aia, să pot cere direcții. Nu de alta, însă mă rătăcesc prin zone prin care n-am mai fost demult sau niciodată. Și cum pe Magheru nu mai fusesem de vreo 5-6 ani, habar n-aveam care e Hotel Lido sau Hotel Ambasador, de care tot îmi zicea femeia de la bancă, să le am ca puncte de reper.

tired-manCând intru în bancă, femeile tocmai închideau. Bine că i-am zis cucoanei cu care mă convorbisem la telefon că e ultima zi de plată. Nu de alta, însă mi-a zis femeia că, vineri fiind, banii intră abia luni, dacă plata se face la roboțel. Așa că am plătit la casă, după terminarea programului băncii. Am mulțumit frumos și-am plecat. În fața hotelului Lido, am zis să-mi pun șapca cu Spanac în cap. Transpirasem de la alergat și îmi era frig. Pe deasupra abia așteptam să ajung la o toaletă, deoarece mă tăia, mă trecea, mă… drujbea treaba mică!

Și caută șapca băi nene. Caut-o bine. Că nu mai aveam în mână sacoșa roșe de la Webstock! Și m-am gândit și răzgândit de vreo 5 ori, pe unde aș fi putut s-o las? Cu șapcă, o cutie de suc și tableta în ea. În metrou? Nu, că o aveam în mână când am cobort… Atunci unde? A dat Dumnezeu de mi-am amintit că o lăsasem la bancă, pe tejghea. Așa că fugi înapoi, șontâc-șontâc (mă dureau picioarele îngrozitor de la bocatele cu toc) până la bancă. Unde mă aștepta în prag femeia, cu sacoșa în mână!

– Nu e ziua dumneavoastră azi, nu? Îmi zimbi întinzându-mi sacoșica.
– Nu-i… doamnă… nu e… sărut… mâna! silabiseam, fleașcă de transpirație, roșu de nervi și obosit ca un cal de curse.

În metrou, pe drumul către casă, al naibii de-a fost vreun loc liber. Am stat în picioare, rugându-mă să ajung înainte să explodez de la vezică sau să cad din picioare. Așadar, ziua de vineri (mai bine zi, după amiaza de vineri) a fost a naibii de obositoare.

Dacă aș repeta figura? Cu Webstockul DA, cu restul, NU!

Comments

comments

8 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read more:
Am fost voluntar la Build for Tomorrow

În 2014, Fundația Vodafone Romania alături de Asociaţia Diaconia Ajutor Internaţional Braşov și de 300 de voluntari au demarat proiectul...

Niște muncitori români au făcut… un banc!

Unul dintre cele mai frumoase bancuri cu muncitori este acesta: O echipă de muncitori români, e tocmită de un italian...

Ce ne definește ca români?

Ce ne definește pe noi ca români? Prin ce suntem noi recunoscuți? Dacă ar fi să alegem un logo al...

Close