DE CE VALENTINE’ DAY SI NU DRAGOBETE?!..
Niciodata n- am fost si nici nu voi fi un xenofob, daramite un dusman al noului, al prieteniei sincere si-al infratirii umane. Dar de aici si pana a accepta orice- i strain, strain de neam si de traditiile noastre, doar de dragul de a fi…,,in ton cu lumea”, e o distanta apreciabila! Nu pot fi ignorate, ca o explicatie, nici interesele vadit comerciale! Nu-mi repugna importurile, schimburile materiale si chiar spirituale de orice natura , precum nici colaborarile cu semenii nostri de pretutindeni, insa nu pot sa accept si sa ma bucur de ceva ce- mi este cu totul impotriva obisnuintei, a firii. Si atunci, ma intreb: cum de- am ajuns sa ne bucuram noi, românii, de Ziua Sfântului Valentin, o sarbatoare occidentala ce, cum spune povestea, are de- a face mai mult cu moartea si mai putin cu dragostea ( !? ), cand cum bine sa stie, noi avem sarbatoarea noastra, impamantenita aici, din mosi stramosi: DRAGOBETELE! O sarbatoare traditoinala a dragostei curate, sincera pe care o celebram , de cand ne stim, pe 24 Februarie. Documentele scrise cat si unele sit- uri de pe net (cum este si site- ul ,, Istoria ascunsa” ) ne dezvaluie originile Sf. Valentin care se trag din secolul III al erei noastre, de la un om care a avut un sfârsit brutal. Sfântul Valentin din Terni a fost martirizat în anul 269 ( oricum, în perioada respectiva, anul exact depinde de ce enciclopedie a martirilor crestini ). Potrivit legendei, acest medic si preot roman a fost torturat, batut cu pietre si apoi decapitat. Crimele sale: încheierea de casatorii între pagâni si crestini si ( mult mai grav ) tentativa de a- l converti la crestinism pe împaratul Claudius al II-lea. Din aceste motive, Sf. Valentin a devenit protectoul dragostei, al tinerilor îndragostiti si al casatoriilor (dar îi sunt atribuite si puteri tamaduitoare împotriva ciumei si epilepsiei). Mai aflam deasemenea, ca sarbatorirea sa la 14 februarie a fost hotarâta de Papa Ghelasie I, în anul 496. Istoricii nu au cazut înca de acord daca introducerea acestei sarbatori a avut scopul de a înlocui festivalul pagân al fertilitatii numit Lupercalia (sau Desfrâul Sacru). Cel mai probabil, numele de Lupercalia vine de la lupus, care înseamna lup în limba latina. Totusi, atât etimologia, cât si semnificatia cuvântului Lupercalia sunt învaluite în mister. Oricum, odata cu trecerea timpului, ziua sfântului Valentin a început sa capete conotatii din ce în ce mai romantice. Potrivit unei legende, sfântul Valentin s- a împrietenit ( sau s-a iubit ) cu fiica oarba a unui judecator ( sau temnicer, conform unei variante ). I- ar fi scris acesteia scrisori pe ascuns, semnate de „ al tau Valentin” , iar apoi i- a redat vederea, de dincolo de mormânt. Pe masura ce cultul dragostei curtene? ti s- a raspândit în Europa în Evul Mediu, ziua din mijlocul lunii februarie a început sa fie învaluita într- o lumina tot mai romantica. Adevarul este ca nu se cunosc prea multe despre sfântul Valentin. Biserica Catolica sarbatoreste 11 sfinti cu numele Valentin si cel putin doi dintre acestia au trait cam în aceeasi perioada cu Valentin din Terni. În calendarul ortodox, sfântul Valentin este sarbatorit pe 30 iulie. Pentru ca originile sale sunt atât de tulburi, sarbatoarea de sfântul Valentin a fost scoasa din calendarul catolic în anul 1969 ( cu toate ca este considerat în continuare sfânt )….
Dar, cum spuneam,nu peste multa vreme, pe 24 februarie in Romania se iubeste! Se iubeste in stilul dulce romanesc, in cel mai curat si mai intens mod. Este o zi din apropierea primaverii, iar natura, treptat, treptat, revine la viata. Pasarile presara bucurie, florile anotimpului ne incanta simturile, voia buna e la ea acasa, pe plaiurile mioritice. Este ziua lui Dragobete, numit si Navalnicul sau Logodnicul Pasarilor, fecior chipes si puternic, ce ne aduce iubirea in casa si in suflet. Legenda povesteste despre Dragobete ca fiind un personaj mitologic, similar lui Eros, al vechilor greci, si lui Cupidon, al romanilor, ce oficia in cer, la inceputul fiecarei primaveri, nunta tuturor animalelor, traditie ce s-a extins treptat pana in randul oamenilor si a da nastere unor obiceiuri specifice romanilor din sudul si nordul Dunarii.Din pacate, acestea tind sa fie tot mai mult uitate de romani si inlocuite cu sarbatoarea catolicilor dinspre Apus, aceea a Sf-ului Valentin. Totusi in mediul rural, in special, traditia straveche, riturile vechilor traci raman inca vii. Romanul de aici isi mai aduce inca aminte de obiceiul de demult al fetelor si baietilor, care, in ziua lui Dragobete, se primeneau in haine curate de sarbatoare si porneau cu voie buna inspre padure, pentru a culege ghiocei, viorele, tamaioasa, pe care le asezau la icoane si le foloseau la diverse farmece de dragoste. Inspre ora pranzului, fetele porneau in goana inspre sat, fuga fiecareia atragand dupa sine cate un baiat, si nu unul oarecare, ci acela care le indragea. De isi prindea aleasa, acesta ii fura o sarutare in vazul lumii, sarutare ce simboliza legamantul lor de dragoste pe intregul an de zile. De aici si celebra zicala ” Dragobetele saruta fetele! ”
Afland ( citind ) toate aceste lucruri minunate, oare nu- i pacat sa minimalizam Dragobetele romanesc, in favoarea ( comerciala si de snobism ) a lui Valentine’ day! ?
Marc Ciubotaru
PS(DE UZ INTERN!)-Daca se poate te rog f mult draga ,Francisc,sa nu neglijezi …obsedanta ilustratie!
.
