Dilema criminalului

Sunt un criminal!

– Uite mă boule, că ai omorât-o!
– Da…
– Uite la ea, că nu mai mişcă.
– …
– Şi limba i-a ieşit din gură. Tâmpitule.
– Da… Îmi pare rău…
– Îţi pare rău pe naiba. Ai dat cu tonfa în ea şi ai omorât-o.
– Da… Sincer îmi pare rău… Alelalte n-au vrust să stea să le prind.
– Şi asta e scuză ca s-o omori p-asta? Uite mă ce mică e! Ai ucis-o. Cu ce ţi-a greşit?
– Cu nimic… Îmi pare rău. Să mă ierte Dumnezeu…
– Te iartă… când omori aşa fără milă, nu te iartă.
– Da, şi de ziua mea… Doamne ce idiot sunt…
– Acum degeaba te plângi, ai omorât-o cu mâna ta, cu bună ştiinţă!
– Ştiu, îmi pare rău…

Aşa gândeam ieri, la 1 minut după ce ucisesem o biată vietate.
Un pui de şopârlă…

Şi acum am în gât nodul ăla de plâns…
Chiar îmi pare rău…
Mai nasol e că ieri când mă căiam tot am dat cu piciorul după alta, dar a scăpat din fericire…

Acum, spuneţi-mi voi. Nu mi-a greşit cu nimic mie personal.
Dar am fost învăţat de mic să le omor.
Că intrau în casă la ţară, se urcau pe mâncare, una a intrat şi-n bidonul cu apă. I se făcuse sete şi a alunecat. Nu a murit, că înota p-acolo.

Când eram mic, la ţară omoram şopârlele care veneau în casă, guşterii ăia verzi pe unde îi prindeam, şi şerpii pe care-i găseam.
Şerpii măcar îi făceam pe jar apoi, pentru o bună haleală (şi acum îmi pare rău că n-am apucat să fac nişte mujdei).

M-am dus la biserică şi l-am întrebat pe popă, dacă am făcut bine că am omorât şerpii.
Omul mi-a zis:
– Dacă i-ai omorât ca să-i mănânci sau pentru că ai gândit că sunt dăunători msau ţi-a fost frică să nu te muşte pe tine sau pe altcineva, ai făcut bine. Dacă i-ai omorât pentru plăcerea de a-i ucide, nu ai făcut bine.
Şi am recunoscut că i-am omorât pentru că erau dăunători, şi ca să-i halesc.

Dar ieri? Era o şopârliţă. Cât un deget, cu tot cu coadă.
Am ucis-o de ciudă că prinsesem două şi-mi scăpaseră.
Voiam să le prind, apoi le dădeam drumul, mă jur.

De ce am omorât-o pe asta mică?
Mă iartă Dumnezeu?
Dar voi, cititorii mei?
Fiţi sinceri!

Comments

comments

20 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
ATI AUZIT DE CLADOXILOPSIZI?!

Sunt, dupa cum am aflat de pe internet, primii copaci de pe Pamânt, fara inele! Natura-i uimitoare! Asta o stim...

Cadoul perfect – fericirea

Cu toții avem o imagine în minte când ne gândim la cadoul perfect. Fie că e vorba de niște bijuterii...

Pantofii de nunta, una din cele mai grele alegeri

Nunta reprezinta fara nici o indoiala unul din cele mai frumoase evenimente pe care un om le traieste in aceasta...

Close