DIN NOU DESPRE RĂI ȘI RĂUTĂȚI!

Răutatea începe acolo unde se sfârșește omenia” (Victor Hugo)

Iată, sunt nevoit revin asupra acestui subiect (nu tocmai plăcut) deși, cum bine se știe, nu odată a fost dezbătut în fel și chip. Notăm atunci, în urmă cu câteva luni de zile, răul ca fenomen poate fi întâlnit pretutindeni, atât la oameni cât și, deopotrivă, la orice viețuitoare. De această dată însă, voi referi în mod expres doar la RĂUTĂȚI, trăsătură definitorie pentru unii dintre noi, oamenii!

Răutatea fie -i nativă sau dobândită, fie se mai și moștenește dar precis, ea este generată de unele frustrări pe care cei care o generează și o împroșcă asupra semenilor, vor neapărat și le acopere (mascheze)! Uneori, ce-i drept, ea iese la ivieala și de pe la infatuati, de la cei prea plini de sine, atotstiutorii care vor demonstreze, chiar și pe această neavenita cale, cât sunt ei de pricepuți în toate! În orisice. Inclusiv în bârfă abjectă și-n răutăți păgubitoare!

Din nefericire, trebuie s-o spun recent, cu 2-3 zile în urmă, am fost și eu victima unor astfel de răutăți venite din partea unui… cititor al articolelor scrise și publicate pe această pagină de blog! Respectivul, un oarecare (semna el) Sven Hassel, vezi Doamne, îi… un “domn” nordic (probabilzic eu, de prinCaraș-Severin!) își revarsă  asuprami o întreagă găleată de “lăturitendențioase, sub urbane și chiar jignitoare, veritabile răutăți umane despre care vorbim.

De la ce și de ce a pornit “rasbelul“? De la o banală litera ce lipsea (fie din grabă sau neatenție, fie dintr-o  ne dorită greșeală de corectură) din titlul articolului. Acesta a fost, spun așa, doar pretextul, pentru  “infailibilul domn” a… explodat rău de tot, cu o adevărată ploaie de reproșuri și… verdicte, pe măsură răutățîi dumisale ! De ce atâta răutate? De ce mereu suntem intoleranți și arătăm cu degetul spre toți și spre toate?! 

Ce OM este acela care promovează doar răul și dihonia, numai de dragul de as-i demonstra “măiestria“? Asemenea întrebări mi-au sugerat, spontan, un calambur aforistic semnat de Ivo Mijo Andric care spunea: Omul bun trebuie cunoscut. Omul rău, recunoscut!“.

Întradevăr, nu mi-a fost prea greu -l recunosc totuși pe acest “domn” Sven Hassel, în persoană unui român de-al nostru! Din decentă și bun simt, dar mai ales din omenie, nu-i voi divulgă adevărata identitate. îi voi spune doar nimeni nu este perfect, dar fiecare are ceva deosebit! Unul- răutatea, iar celălalt respectul inter uman.

Bună înțelegere, loialitatea și spiritul civic. Un om care greșește (și fiecare greșim) trebuie ajutat, nu pus la zid și defăimat! Acum, la final, vreau ți mai spun totuși ceva d-le Hassel. Ceva care dumneata, atotstiutorul, poate încă n-o știi: oamenii răi nu se îmbolnăvesc niciodată de inimă: le lipseşte organul… Adicăinima.

Dar, în cazul dumitale, îți mai lipsește și… capul! Incă ceva, care, eventual, îți va da de gândit: „Împotriva prostiei (și răutățîi), chiar și zeii luptă în zadar….” — (Friedrich von Schiller).

Marc Ciubotaru

 

Comments

comments

2 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read more:
Filmuleț cu buci

Iată că a venit timpul să dau drumul la o emisiune nouă. Numită "Filmuleț cu buci". Cred că va fi...

Liber la domenii .link!

Avem domenii .link la doar 7 dolari pe an. Multe sunt luate, însă dacă stai să cauți, poți găsi niște...

Bancuri duminicale

Hai să profităm nițel de duminica asta frumoasă, cât mai e cald. Să râdem la niște bancuri, apoi să ieșim...

Close