Dispar locurile de muncă?

Cristi, speriat, mi-a zis și azi că treaba de-mpute. Numai pesimism din partea lui. Nema locuri de muncă, parcă nici timp așa nu mai avem, parcă nici culorile nu mai sunt ca pe vremuri, mă rog, fel de fel de prostii.

A continuat-o cu lipsa locurilor de muncă, de parcă stăpânii ar sta cu biciul pe noi, de nu avem timp nici să ne vedem de copii.
– Păi de ce zici asta măi?
– Păi uite, eu am luni și vineri înot cu copiii.
– Și miercuri ești liber, ca să vii la film!
– nui, că de acum nu prea mai pot veni.
– De ce?
– Trebuie să mă duc marți, miercuri și joi, la 6 seara, cu copiii la tratament.
– Păi bine mă, numai tu? Nevastă-ta ce păzește, nu-și iubește copiii ca să meargă cu ei?
– Ba da, dar nu are timp. Stă 10 ore la muncă, plus câte o oră pe drum, e plecată 12 ore de acasă.

Și așa e. Mă uit la nevastă-mea. Se trezește la 5 jumate, la 6 jumate a plecat la muncă. În mod normal are program până la 3 jumate. Însă, în România, plecat la timp de la muncă, nu prea se servește. nici măcar de Crăciun, Revelion, Paște sau ziua ta. Nimic mă, chiar că parcă stă careva cu biciul, se uită la tine urât tot colectivul dacă vrei să pleci la program.
Mă, chit că ți-ai terminat treaba și freci menta, trebuie să stai acolo, pe metereze.

Și nevastă-mea, ajunge înapoi acasă pe la vreo 6 seara.
– Unde-ai umblat mă până acum?
– La muncă!
– Păi la ora asta se vine?
– am plecat la 4 jumate de la muncă. Încă 10 minute până în stație, încă 15 până vine autobuzul, 15 minute până la metrou, 20 de minute cu metroul, așteptat 5 minute la tramvai, plus 15 minute de mers cu tramvaiul. Fă și tu calculul.
– Clar, te cred.

Nu stau să fac fel de fel de calcule, pe la ora aia de după amiaza, dacă face doar o oră jumate până acasă, e bine.

I-am dat iar dreptate lui Cristi. Și tot vorbind așa, a zis că ar vrea să plece peste hotare. De fapt, voia… dar de când cu atacurile astea teroriste asupra europei, îi e frică în orice țară mai acătării. anglia e plină de teroriști, în Franța deja s-a întâmplat nasoleală, în Germania nu știe limba și e la fel de plină de dezaxați, mai ales că și nevastă-sa e blondă. Îi e frică pentru ea, pentru copii.
– Unde să-i duc mă? Că aici e clară treaba, nu faci bani din muncă cinstită.
– Ba faci.
– Da, cât să nu mori de foame. Dar dacă vrei să duci copiii la munte, îți ia pentru un weekend cât jumătate de salariu. Plus benzina, plus acolo mâncare, adică masa la restaurante, că nu te-ai dus la munte ca să gătești… Per total, un salariu întreg. Trei luni după aia strângi cureaua, ca să-ți ajungă de întreținere, de lumină, de hrană, de cablu și telefon.

Asta în cazul fericit (rar între români) – în care nu ai vreo rată la bancă. Ori pentru casă, ori pentru mașină, ori credit “doar cu buletinul” pentru cine știe ce iPhone sau televizor imens.
sexy– Păi și atunci? să ne punem ștreangul de gât?
– Mă, încă nu. Eu aș muri cu ei de gât decât să-mi pun singur capăt zilelor.
– Păi bine mă, atunci zi ce e de făcut?
– Băi, mă crezi că mi-au dat prin cap fel de fel de idei?
– Ei… ia zi?
– E, m-am întâlnit cu gigi zilele trecute. Ăsta căuta să angajeze oameni.
– Păi bagă-te la el, că ți-e prietene!
– Mi-a zis “cautam modele in Bucuresti
– Clar nu e de tine. Nici de nevastă-ta.
– nu e, dar la ce bani se fac acolo… Zău intru la idei.

Până la urmă ne-am liniștit amândoi. O mai ducem așa, suntem rezistenți. În plus că a fost de acord cu ideile mele despre excursia la munte pe care am gândit-o și i-am prezentat-o. O excursie doar cu gașca de bărbați, fără neveste, fără copii, urcat pe munte, făcut grătar, stropit cu bere și urcat la Cascada Urlătoarea, poze, filmări, plimbat cu drona. Fel de fel de nebunii. Numai să vină vremea aia de primăvară cum trebuie, căci zău, pe ploaia asta, ai numai idei negre! Cât o mai ține vremea asta oribilă?
vara-la-munte

Comments

comments

3 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
Vrei să faci ceva în țara asta? Ți se vor pune bețe în roate!

Pentru că se poate, România lucrului de mântuială făcut. Sunt extrem de nervos. Așa de supărat încât nu am fost...

Bucurie

Da, azi în zi de marţi am o bucurie. Am descoperit că atunci când mi-am resetat datele de pe computer...

Am luat carnetul!

Într-un final, după câteva încercări nereușite, am luat permisul auto! Vă las 2-3 minute să epuizați glumele cu "zi-ne pe...

Close