E-MAIL DE LA PRIETENI: DESPRE “IARNA VIETII”

“Ce este teribil nu este moartea, ci vietile pe care unii nu si le traiesc înainte de a muri…” – Charles Bukowski

Deunazi am primit un e-mail de la un fost coleg de liceu, de aceeasi varsta cu mine. M-am bucurat cu atat mai mult cu cat fostul coleg se afla de ani buni, intr-o tara de prin alta parte a lumii. Ca de fiecare data, cu nerabdare, am inceput sa citesc e-mailul. Pentru inceput citeam ceva mai repede, dupa care m-am oprit la un pasaj anume ce-mi dadea de gandit:

“Stii, timpul are un fel al sau de a se misca repede si de a nu-ti da ragaz sa devii constient de trecerea anilor. Parca mai ieri eram tânar, abia casatorit si urcându-ma la bordul noii vieti alaturi de partenera mea de cuplu. Într-un fel, parca s-a întâmplat cu ani în urma si ma întreb unde si cand s-au dus toti acesti ani. Stiu ca i-am trait pe toti. Am strafulgerari în care vad cum era odata, cu toate sperantele si visele. Dar iata ca acum traiesc… iarna vietii mele si sunt luat prin surprindere. Cum am ajuns aici atât de repede? Unde s-au dus anii si unde s-a dus tineretea?!…”

M-am oprit de citit, am meditat si apoi am incercat sa-i raspund. Dar nu fara emotii si firesti nostalgii…

Îmi amintesc si eu, draga prietene, de anii cand întâlneam oameni mai în vârsta decât mine (noi) si cum gândeam ca acesti oameni (în vârsta) erau la ani distanta de mine (noi), astfel încât aceasta iarna parea atât de departe, încât nici macar nu mi-o puteam imagina prea bine. Dar iata-ma aici, IN IARNA VIETII. Prietenii mei (nostri) sunt pensionari si au încaruntit… se misca mai încet (CA SI NOI) iar eu vad în ei persoane vârstnice! Unii sunt într-o forma mai buna, altii într-o forma poate mai proasta decât mine (noi), dar la toti constat o mare schimbare. Nu mai regasesc între ei pe cei de care îmi amintesc ca erau tineri si vibranti, ci ca si mine (noi), vârsta lor începe sa arate acum, exact cum suntem noi acei oameni mai în vârsta pe care îi vedeam si în care nu ne imaginam ca ne vom transforma. Acum, în fiecare zi am sentimentul ca si a face un dus sau chiar osimpla aplecare, reprezinta o provocare pentru ziua respectiva! Astfel intru, fara sa vreau, (si pe ne simtite) în acest alt anotimp al vietii mele, nepregatit pentru toate durerile si junghiurile, pentru pierderea puterii si a capacitatii de a merge si de a face lucruri pe care mi-am dorit candva sa le fac, dar nu am reusit niciodata! Cel putin însa stiu ca iarna a sosit si nu stiu cât va mai dura? Stiu doar, ca atunci când “IARNA” s-a terminat pe acest pamânt, s-a terminat pur si simplu. Pe vecie! Va începe oare, o noua aventura?

Acum, ca si tine, am regrete, reprosuri. Exista multe lucruri pe care nu as fi vrut sa le fac, dar si lucruri pe care ar fi trebuit sa le fac. Sunt insa si multe de care ma bucur ca le- am facut. Toate s- au întâmplat doar într- o singura viata. Asa ca, daca nu te afli în… iarna vietii tale, lasa-ma sa-ti reamintesc ca ea va sosi mai repede decât îti închipui. Deci, orice ce ti- ai dori sa realizezi în viata, te rog sa realizezi repede !

Nu amâna prea mult! Viata trece fulgerator, te-ai convins. Fa azi tot ceea ce poti, caci n- ai cum sa stii cu siguranta daca te afli sau nu în iarna vietii tale ! Nu! Nu amâna prea mult lucrurile ! Viata trece repede, am spus-o. Fa azi tot ceea ce poti, caci nu poti sti cu siguranta daca te afli sau nu în iarna vietii tale! Nu ti s-a promis ca tu vei avea parte de toate anotimpurile, asa ca traieste pentru azi si spune toate lucrurile pe care vrei ca cei dragi sa si le aminteasca si spera ca ei te vor aprecia si iubi pentru toate pe care le-ai facut în anii de odinioara! Viata este un dar pentru noi (tine). Felul în care îti traiesti viata este darul tau pentru cei care vin si vor veni dupa tine. Transforma-l într-unul fantastic. Fa in asa fel ca orice zi, din “iarna”ce o parcurgem si inca o mai traim, sa fie drept, una grozava! Si nu uita, dragul meu fost coleg si prieten: “Adevarata avere este sanatatea, nu niste amarâti de bani.”!

P.S. Iti promit sa revin intr-o zi, tot prin e-mail, cu gandirile si parerile mele despre viata pe care (inca) o mai traim!
.

Marc Ciubotaru

Comments

comments

2 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.