Ești român! Ți-e rușine de condiția ta? Ți-e rușine că ești țăran?
|Hai să discutăm despre altă temă tot timpul la modă. Ești român? Perfect! Ești de-al nostru. Dar ți-e rușine să zici că ești român? Mai mult, ți-e rușine să zici că ești țăran? Asta nu înseamnă că eu aș cataloga toți românii ca fiind țărani.
Tăran vorbind aici de om provenit din mediul rural, nicidecum de “țăran” în sensul peiorativ, de nesimțit, nespălat sau prost.
Chiar nu știu cine dracului a venit cu ideea asta cretină, că orice nu e bun, e automat țăran.
Eu sunt român și nu mi-e rușine. În plus, sunt țăran și mă mândresc cu asta. Mă rog, semi-țăran. Dar până la 7 ani am crescut mai mult la țară.
Nu mi-e rușine să spun că alergam prin pădure cu bașkeți rupți. Sau câteodată chiar desculț. Nu mi-e rușine de faptul că mănânc mămăligă cu poftă ori de câte ori am ocazia.
Ăștia care strâmbați din nas la “mămăligarul” de Spanac. Băi, habar n-aveți cum e să spargi o ceapă în pumn, să-i dai cu sare și să muști din ea, dintr-o roșie coaptă ștearsă pe tricou, apoi să iei o îmbucătură de brânză. Apoi una de mămăligă.
O vai, vă dați cu ochii peste cap când auziți de ceapă sau usturoi. Îi înțeleg pe ăia care au probleme cu stomacul și nu le suportă. Însă ăia cu nasul pe sus care nu mănâncă ceapă deoarece îți pute gura după aia, nu-i înțeleg.
Dar am deviat. Nu e musai să fii țăran ca să halești ceapă. Poți să n-ai rude și să nu fi văzut niciodată natură decât în parc și la televizor și să mănânci ceapă și usturoi. Pur și simplu îți place!
Dar văd acum chestia asta care efectiv n-o înțeleg. Ce dacă ești țăran? A, când erai mic îți cam plăcea să zburzi prin curte, nu? Să te cațeri în pom? Acum de ce le zici altora țărani în sensul peiorativ?
– Da mă Spanac, laudă-te că ești tu de la coada vacii, lasă-ne pe noi orășenii.
N-am avut vacă, dar am avut capre. Mă duceam aproape zilnic cu ele pe câmp. Lăsam caprele cu ale altor copii și se încingea un fotbal de pomină. Sau un șeptic, un popa prostu’, orice. Mai luam o creangă ceva uscată de pom în spinare și veneam acasă. Caprele sătule. Băgam în mine, apoi iar pe coclauri. Da, am muls capre, deci puteți să spuneți că-s de la coada caprei. Ba chiar am băut lapte direct de la capră.
De obicei ăștia care strâmbă din nas la vederea unui “țăran” (de obicei bucureștenii fac asta, chit că omul e din Timișoara, tot țăran e catalogat), sunt ăia cărora le e jenă cu originea lor. Și culmea, în tinerețe, la bunici, cât au rânit ei să facă curățenie în cocina porcilor… cot la cot cu mine…
Mie personal nu mi-e jenă să spun. Că am curățat rahat de porc, de capre, că am cules corcodușe, că am făcut țuică la cazan etc.
Voi ce părere aveți? Vă e rușine că ați crescut la țară, sau că sunteți români?
fdserver.com
Cică un țăran prinde peștisorul de aur.
Acesta îi spune:
Tărane, țărane, dă-mi drumul și îți voi îndeplini o dorință.
Țăranul îl aruncă pe jos și călcândul în picioare îi zice:
Pe cine faci mă tu țăran?
Cred că acest banc se potrivește în contextul acesta. Și da, am făcut toate lucrurile de care ai povestit și tu mai sus, și sunt mândru de asta!
E reclama de la Unirea mi se pare. Sau nuș ce altă reclamă, mișto făcută de altfel…
Eu îl știu de banc, era cu moldoveni ce-i drept, dar am zis să nu intrăm în altă polemică așa că l-am adaptat.
Ce-ar mai merge o țurca, frunza, o sapă la porumb, un fotbal în poiană și un șpriț apoi. 🙂
Un porumb copt… Mama ce mai făceam porumbi copți în poiană. Porumbi, cartofi, depinde a cui curte era mai aproape. Jucam popa prostu și care pierdea se ducea să fure astea. Următorul care pierdea se ducea cu bidonul să-l umple cu apă. Era cam 10 minute dus întors de mers singur… Deci aia chiar poruncă nemernică…
Din poezia Cetatea Neamțului, în interpretarea Moțului:
”Usturoi? Ce poți mânca?”
Morala: când ți-o fi foame nu-ți mai ajung mâinile să bagi usturoi și ceapă.
Să știi tu… Ce mai mâncau bunicii noștri turtă de mălai de ziceai ce-i aia…
Dar cât plângeam când eram mică pentru că voiam să stau cât mai mult la ţară… Aveam acolo o libertate pe care betonul de la oraş nu mi-o va putea oferi niciodată!
Eticheta de “ţăran” în ziua de azi se vrea a fi jignirea absolută… nu prea pricep nici eu de ce.
Tare mi-e și mie dor să mai zburd p-acolo pe coclauri, să mai prind șerpi, să mai tai lemne, să car apă…
taran nu e ala de a crescut la tara, caci ala e omul crescut in libertate (apropo eu am muls vaca, deci pot sa zic ca am stat la coada vacii, ma rog, nu chiar la coada, dar pe aproape…). Taran e ala de-l face taran pe celalalt, pentru ca-i ingust la minte.
Tare mi-e dor sa mai alerg descult prin roua diminetii sau sa ma duc cu vaca la pascut, s-o las sa pasca pe unde vrea coada ei si eu cu alti copii sa ma scald in lacul de langa padure…
E vezi! Aia distracție, nu acum angry birds pe mobil…
Ai avut mișto acolo dacă era lac. eu n-am avut. Și nici la Dunăre n-am fost… Cu toate că era aproape…
Eu m-am nascut la oras si am intrat in contact cu fel de fel de oameni, cu tarani rurali si cu tarani marlani(adica cei de oras).
Nu toti marlanii sunt rurali si nu toti ruralii sunt marlani, vine de la sine, deci la treaba asta iti dau mare dreptate.
Nu as da viata de oras pe cea de la tara, imi place asa cum sunt aici la oras, dar sunt constient ca exista oameni care pot avea o idee total diferita.
Cat despre muscatul din ceapa, nu sunt de acord cu ce ai zis tu.
“Însă ăia cu nasul pe sus care nu mănâncă ceapă deoarece îți pute gura după aia, nu-i înțeleg.”
Posibilitatile sunt doua in cazul asta.
1.Ori ai nasul pe sus si nu mananci ceapa pt. Ca iti pute gura.
2.Ori NU ai nasul pe sus si nu mananci ceapa pt. Ca iti pute gura.
E o alegere care o poti face si ca om normal si ca om cu figuri.
Ramane un mister de ce in postare aspectul 2 este complet trecut cu vederea in favoarea primului, poate pentru ca tu crezi ca cine nu mananca ceapa din cauza mirosului este din start cu nasul pe sus?
Poate să nu-i placă gustul… e și asta o posibilitate. Însă zic că e cu nasul pe sus deoarece numa d-ăștia am văzut. Rar unul să nu-i placă gustul cepei. Ori avea probleme cu stomacul, ori era cu nasul pe sus.
– Ce, ceapă? cum să mănânc așa ceva?
Eu inca stau in afara orasului si ador zona aia. acum ca am venit la facultate in Bucuresti, deseori mi-e dor de casa:)
Ca majorității. În curând vom vedea natura în imagini 3d pe televizoare de 5 metri diagonala și atât…
“Nu conteaza de unde venim ci ce devenim”
Bună asta. Și așa e. Cunosc țărani care s-au realizat mai bine decât oricine și bucureșteni crescuți în puf ce înfundă pușcăria pentru crime și jafuri.
Stau la tara si sunt mandru de asta! Tarani sunt aia care te eticheteaza. Si inca una ar fi zicala aia ca intelepciunea s-a nascut la tara!!
Ăia care etichetează nu e bine să le zici țărani. Deoarece le zici cu sens peiuorativ. Și nu e nimic rău în a fi de la țară. Ăia de etichetează sunt prin urmare… neciopliți.
Ca bine zici. Si apropo, au trecut vremurile cu alergatul descult si caratul apei. Daca cineva se ocupa cat de cat de sat conditiile nu difera cu nimic de cele de la oras. Si mai noi bogatasii de la oras si-au facut vile la tara:D
Vile cu de toate în ele… Pe vremea mea nu era asa…
Ce intrebare comoda! Raspunsul e NU si NU :P. Sigur ca nu mi-e rusine :))
Păi tu ești rus crescut în oraș, nu ți-e rușine că ești român și nici că ești de la țară… :))
Pai de aia zic! Asa intrebare usor de raspuns n-am mai primit de mult timp 😛
Da’ ai dreptate cu ceapa si usturoiul. Tare bune sunt!
Da… ceapă d-aia frecată cu sare… Mamă ce bine merge lângă o ciorbiță, lângă un ou în tigaie sau o omletă. Sau cu niște jumări…
Fii atent aici: ciorba de vacuta acrita cu smantana, si paine coapta frecata cu usturoi, maduva de vite, sare si hrean. Toate langa o ceapa rosie. Sau verde. Merita sa traiesti!
Fără măduvă de vită. Îmi făcea bunoică-meu, Dumnezeu să-l ierte, felii de pâine coapte pe plita de la mașina de gătit, apoi le freca pe ambele părți cu usturoi, și le ungea pe-o parte cu untură de la garniță. au mamă… Ce mai mâncam d-aia mă tu-i mama lui de timp că se duce și mâncăm numai E-uri în p… mă-sii
Ca sa o luam cu inceputul, mi-e rusine ca altii sunt romani. Iar cea de-a doua intrebare nu are cum sa ma rusineze acea perioada, e una dintre cele mai frumoase si mai memorabile, acolo invatand sa fiu un roman veritabil, credincios, acolo am fost la colindat, am respectat traditiile, mi-e dor sa ma intorc pe acele plaiuri, chiar daca batranii nu mai sunt in viata, nu ai cum sa regreti copilaria, paerte din viata ta, originile si bucatele autentice,..
Da, aia cu rușinea că neciopliții sunt români, aia merge. Dar păcat că sunt din ce în ce mai mulți.
Chiar am crescut la tara o perioada si pot sa spun ca ma bucur foarte mult! A fost o perioada foarte frumoasa din copilaria mea pentru ca mereu imi gaseam ceva cu care sa ma joc. Un bat, mai multe bete, o groapa in care puneam apa si puneam ratustele sa innoate.. etc. 🙂
Nu mi-e rusine ca sunt roman dar mi-e rusine ca nu sunt altii care ne fac de ras. Mai ales cei care ne conduc, dar asta e acum. Traim in Romania si asta ne procupa tot timpul :))
O groapa peste care puneam un nailon in cuie.. Ca sa se inteleaga mai bine tehnica folosita! 😉
Eu făceam așa capcane în pădure să prind vulpi. Bine că n-am omorât vreun biet animal sau om așa. Că nu pusesem pari ascuțiți pe fundul gropii…
”Exista o Românie pe care trebuie sa o regasim cu orice pret. România românilor. România viziunii romanesti. Ea singura conteaza. Sunt insa unii care au pe dracu-n ei. Vor sa schimbe. (…) Sa fim seriosi.In definitiv, ori iti iubesti neamul, si atunci inseamna ca-l iubesti asa cum e si chiar pretinsele lui scaderi sunt criterii maxime de judecata ale altora in raport cu ele, sau il judeci pe el, ca realitate fizica, dupa criteriile spirituale ale altora, si atunci, cu toata pretinsa iubire, in realitate nu-l iubesti, ci indragesti strainii, aceia asupra al căror drag tot poetul a aruncat înfricoşător blestem.”
Mircea Vulcanescu
Una e să nu ne fie rușine de unde am venit, alta e să umblăm în haine populare și să cântăm doine cu firul de pai în gură…
Un copy-paste interesant dar sunt curios.. Tu intelegi ce inseamna *alea p`acolo ?
Normal că știe! Toți cititorii mei sunt oameni docți. chiar dacă vin de la coada vacii, a caprei sau din vârful muntelui.
Frumos vorbit despre tarani ati ghicit eu sunt acela si zau ca nimi este rusine DE ce ZIC mereu cas tyaranoi poi acum ca nu mai vad tastatura ,un calculator invechit ca si mine FAC greseli de punctuiatie Dictionare am avut DRLM -DEX – DOM – SI brosuri cu exp Sinonime Antonime Si conjugari PROASTA de nevastamea LEA pus la WC cand eram pe santierele comuniste CA Ziare aveam DAR se temea ca era POZELE demnitatilor si cum Dictionarele avea COLI fine SE stergea la SPATE imi e rusine sa zic CUR si nu singura a invatat si Puradei 5 la numar CAND treceam prin Bucuresti si nu de putine ORI cu trenul de constanta Bucuresti ma duceam spre caracal un sat prin apropiere CUMPARAM ca prostul Carti in speranta ca Puradei leo citi DA de unde LA Privata si vazand pe mamuca cum le folosea FILELE de carti ASA si ei facea CAND am venit de Craciun CE sa vad SE umplusa Groapa de FILE de carti IN loc sa ma usurez AM plans ca dupe MORT Merita proasta BATAIE dar cum ne pregateam sa taiem PORCUL ma servit cu TUICA fiarta si Am uitat de CARTI dar A observat Lacrimi pe obrazul meu MA intreaba Prostanaca ca dor mulsese vaca DE ce plangi Rumane AM visat pe RAPOSATA Maicamea si pe TATA Primarul Satului cam toata Viata SI acum PARCA vad Ditamai CARTOAIE Groase ma tot mir ca Prostul cum leo fi carat pana in Fundul CURTI de va placut povestea MEA mai bagatima in seama cva scriu si eu de singuratate.Nelu.ro
Erau vremuri în care cărțile erau ieftine, iar lumea în loc să le citească le puineau pe foc sau se ștergeau cu ele la fund… Ce, la țară cu câte scânteia tineretului nu m-am șters când eram mic? Frecam în palme hârtia aia de ziar și gata. Și uite că m-am făcut mare. Însă ce-i drept, acum nu prea mai se citește. Sau care citește o face nu ca să se documenteze, ci pentru a se da mare învățat…
Eu nu am crescut la ţară, dar vacanţele de vară (câte 2luni) le-am făcut la ţară. Mâncam în bucătăria de vară, pe măsuţă mică cu trei picioare şi stăteam pe scăunele mici. Mâncare de cartofi, legume proaspete din grădină, ouă din cuibar, fasole verde cu usturoi, ceapă la greu, zahăr pe pâine pe care turnam apă… Ce zici? Se pune că sunt ţăran? Apropos, 50% din Bucureşteni sunt veniţi de la ţară în ultimii 40 de ani!!!!
Aia era sanvișul săracului. Pâine înmuiată în apă și cu zahăr pe ea. Mamă, mâncam câte 3-4 felii d-alea…
Eu sunt de la țară și mereu m-am mândrit cu asta. Când am venit prima oară în București, colgii mei de facultate erau șocați că vin de la țară. Erau câțiva din provincie, dar toți de la oraș, niciunul din inima unui sat. Ce-i drept la mine în localitate totul are un aer urban, avem șosele, poduri de beton, terase. Vacile-s cam lipsă, caprele, oile, la fel. Un singur vecin are capre și nu-ți zic cum se strânge lumea când vede capra, mai ceva ca la urs! Eu mi-aș dori maxim să am un ied ori un miel, dar până atunci mă mulțumesc cu toate animalele pe care pot să le țin în curte (câini, pisici, găini) și de grădinile neîngrădite prin care mă plimb ca vodă prin lobodă. Când îi mai aud pe unii că ies prin parc să se relaxeze (culmea, o plimbare prin parc nu mi se pare tocmai o vizită la spa, mai ales pe timp de vară când e parcul plin ochi) dau ochii peste cap. Eu dacă ies pe poarta grădinii am o cărare pe lângă râu ce urcă până-n inima pădurii. Și niciodată nu s-a auzit de vreun violator ori psihopat care să te alerge prin tufișuri, pe când la oraș și dacă mergi pe bulevard te poți trezi cu maniacul în spinare. Și-ar mai fi multe de zis, numai că mă opresc aici și te felicit pentru articol. Ești comic, te citesc constant.
Mulțumesc! Din păcate pe la noi prin sat sunt ceva hoți… Dar violatori nu. Și am pădurea în spatele grădinii. Mă rog, o aveam. De 10 ani n-am mai fost la țară. Am fost acu 4-5 ani pentru 2 zile dar era iarnă și n-am putut face nimic din ce făceam vara… Păcat că e departe Severinul de jungla asta de București, că mă duceam mai des…
Sunt romanca, si de la tara, nedesprinsa de viata de aici la momentul actual… si tare imi prieste =D Un regret am, bine, doua: greu cu deplasarea prin orasele unde am treaba, inevitabil(cu toate astea nu ma voi muta) si… faptul ca ,si cum tinerii mei consateni se dau mai civilizati decat sunt! In rest, sanatate tuturor care au ceva de zis, si un praz verde! ;-))
P.S. eu inca fac din tot ce voi doar va mai amintiti, cu nostalgie! :-p
Învârte cuțitul și tu în rană acum…
E mișto să ai căsuță la curte. eu aș vrea să-mi iau una pe la margine de oraș însă nevastă-mea nu vrea nici bătută. Dacă nu-i închisă între pereți de ciment, nu se simte ea bine…
Copilaria la tara, e foarte frumoasa, mergeam cu gasca la furat de cirese, de capsuni si porumb, cu animalele pe dealuri si coclauri, trafeam in brabeti cu prastia dupa brabrti (un fel de vrabie). La tara, fructele si legumele sunt cele mai naturale si sanatoase (mai natural de atat, nu se poate). Si la facut tuica, e o adevarata experienta si se fac bani frumosi din tuica.
Adevaru este, ca la tara e foarte frumos dar si mult de munmca. S-au si inbunatatit conditiile fata de acum 20-30 ani, ex: apa curenta, canalizare, utilaje agricole, drumuri asfaltate, fonduri pentru cresterea animalelor.
Sunt mandru ca sunt roman si de la tara.
P.S. Cate capre aveai? Acum cu o turma de 100 – 200 de capre faci avere, in cativa ani esti magnat.
Nu am mers la furat decât o dată. Și asta în București. Stăteam de șase și alții se urcaseră în cireș. Și-au venit niște pensionari deloc cu chef de glume…
Țuica o făceam să bem noi nu să o vindem. E mult de muncă și acum la țară. Depinde unde zici tu că-s drumuri asfaltate și apă curentă, la mine nu s-a auzit de așa ceva. Utilaje n-are nimeni. Abia acum o lună am aflat că se dau bani pentru ăla care are vaci de exemplu…
Aveam cam 5-8 capre. Și vreo 2-3 oi. N-am avut turmă mare. În sat nu erau oameni cu mai mult de 6-7 vite…
Eu am avut asta iarna un fazan in spatele blocului. Nu stiu ce cauta pe acolo da cert e ca l-am vazut cam 2 -3 saptamani. Si ca sa-l hranesc ii aruncam paine si mamaliga de la geam si o manca. Ce draguuut. A, dar a disparut.
Ăla mă căuta pe mine… I-o fi făcut careva de petrecanie. Iarna la bloc?
Mie sincer mi se par de invidiat taranii. Si aici ma refer la taranii autentici, nu taranii din trafic sau taranii de la coltul strazii. Taranul autentic are o viata mult mai naturala decat noi, orasenii. Tot ceea ce fac, o fac pentru a supravietui, pentru a se ajuta pe sine si pentru a-si ajuta familia. Nu cunosc stresul oraselor, nu cunosc stresuri financiare, etc. Traiesc mult mai sanatos atat fizic cat si psihic. Pentru mine ei sunt de invidiat!
Cunosc și ei stresul financiar din păcate. Bine, n-au de plătit întreținere și alte angarale, dar nici lor nu le ajung banii. Plus că pot fi și distanță de oraș dacă vor ceva… Noi le avem aici pe toate la nas, dar n-avem aer…
Frate eu ii stimez pe adevaratii tarani. Nu ghiolbani, tarani.
Mie nu mi se pare o rusine asta si cred ca pentru nimeni nu ar trebui sa fie.
Visul meu este sa imi fac o casa si sa-mi iau niste animale…N-am avut ocazia niciodata pana acum sa locuiesc la casa si mi-a ajuns blocul. Pana peste cap.
Și eu vreu o casa cu ditamai gradina de mare lângă oraș. Dar n-am cum s-o fac. Și lipsa banilor și faptul că pe nevasta-mea n-o scoți din bloc…
Ma, majoritatea romanilor locuiesc la tara. Eu nu pot pricepe mentalitatea alora ce se dau “oraseni”, fiindca sunt niste nimeni in drum majoritatea, si la ce viata avem in Romania anului 2013, sa mananci numai din Kaufland etc, e mai nasol cu mult decat din gradina, lasa-i sa rada ca ii asteapta canceru si celelalte….sa vedem cine rade la urma….
Eu nu înțeleg de ce li se spune în derâdere țărani. De parcă ar fi proști grămadă…
Unii crede-ma ca da, desi nici orasenii nu fac exceptie. Din cauza focusarii doar pe munca cu carca putini mai deschid o carte, putini se cizeleaza, poate doar fetele (unele, nu toate). Conditiile grele de trai la tara nu le permite sa se mai gandeasca la alte aspecte, daca traiesc doar acolo, in lumea lor, iar in momentul cand pasesc pe pamant orasenesc se cam cuosc de la o posta: imbracaminte prost aleasa, neingrijita, uneori urat mirositoare, gesturi din topor, atitudini si vocabular redus, din pacate…
Nu știu cum sunt alții însă la mine-n neam n-a fost cazul. Se îmbrăcau bine, făceau baie săptămânal, cu apă de la fântână, iar când veneau la oraș aveau haine de oraș, putin purtate. Plus deodorante… Și crede-mă că n-am avut proști în neam, deși bunică-mea a făcut 7 ani școală, iar bunică-meu doar 4…
Totdeauna cand am timp liber dau fuga la tara sa simt aerul curat si sa-mi clatesc ochii cu peisajele mirifice ce-mi aduc aminte de copilarie. Si daca mai vine si un miros de placinte sau paine de casa, deja e raiul pe pamant.
E bine de tine că ai cum să faci asta…
Eu am crescut in ambele medii, cel rural si cel urban. Am imbratisat, in final, stilul de viata al celui de-al doilea. Nu m-as intoarce la tara pentru o perioada mai lunga decat un weekend, fiindca mediul de acolo nu este propice carierei mele. Asta nu inseamna ca nostalgia imi e straina.
Și dacă ai putea lucra de acasă foarte bine? Ai alege orașul sau satul? Adică na, să fie satul la 5 minute de oraș, aproape de birou.
🙂 Eu m-am nascut la oras. Nu in capitala, dar asta conteaza mai putin. M-am mutat in capitala cand am venit la facultate. Apoi tot in capitala m-am casatorit si tot aici am nascut primul copil. Si imediat dupa aia am vandut ce aveam in capitala si m-am mutat “la tara”, cu sotul si copilul, spre disperarea soacra-mii, care ii dadea inainte ca “ea s-a chinuit sa se mute de la tara la oras si noi ne mutam iar la tara”. Nici acum, dupa 5 ani de la momentul respectiv, nu reuseste sa inteleaga dorinta “orasenilor” din mine si sotul meu de a da confortul limitat al unui apartament pe libertatea unei casute si aerul si apa incomparabil mai curate si mai sanatoase decat cele din Bucuresti. Cateodata le spune celor mici (pentru ca intre timp a aparut si al doilea copil) “tarani”, cu titlu de gluma – desi se simte amaraciunea din spatele cuvantului. E atat de bine insa sa fii taran! Si desi e adevarat ca noi am avut noroc, pentru ca nici ocupatia mea nici a sotului meu nu ne legau de Bucuresti, sunt sigura ca si daca ne legau tot faceam pasul asta. Da, sunt taranca. Si mandra de asta – si foarte fericita aici :).
E foartte bine atunci. Aia e, că de obicei munca te împiedică să pleci. Altfel și eu făceam pasul ăsta de acu câțiva ani… Însă problemele apoi criza ne-au făcut să stăm aici între 4 pereți ți să ne uităm cu drag la poze cu natura…
Desi m-am nascut la oras,mergeam perioade scurte la bunici la tara…am mers cu caprele dar la oras…nu iti imagina ca ma plimbam prin centru.la periferia orasului.ma bucur ca am facut asta si nu imi e rusine.iubesc acest pamant si tocmai de aceea ador sa-l muncesc.in sufletul meu sunt taranca si sper sa reusesc sa ma retrag la tara.
Aia vreau și eu. La margine de oraș să-mi fac o casă. Sau să câștige nevastă-mea la loto, să nu se mai ducă la muncă. am călători peste tot și-am sta mai mult pe la țară…
nu mi e rusine.
am fost crescut de bunici pana la 7 ani si la tara mi am tot facut vacantele pana am plecat din orasul natal :).
te inteleg perfect la faza cu ceapa. cu toate ca imi mai da dureri de stomac, tare pofta mi se face uneori.
abia astept sa imi iau cateva zile de concediu si sa ma duc la tara. liniste si pace. la ora 22 de la aerul tare si curat pic lat de somn.
Până la 7 ani am fost și eu la țară. Nu alergam desculț și nu mâncam cu mâna, însă nu mi-a fost niciodată rușine să zic că mănânc ceapă cu slană și mămăligă.
Cam așa, pe la 10-11 ești frânt de obosit. Țin minte că adormeam la filmele care începeau la 11 -12 noaptea… Și la 7 dimineața eram treaz.
Niciodată când am fost la țară n-am dormit până mai mult de 7 dimineața. Îmi era frică să nu se termine ziua prea repede.
Ca sa il parafrazez pe Frank Herbert in Dune:
Lustrul vine de la oraş, iar înţelepciunea vine de la tara !
Sunt mandru ca sunt roman, imi place ceapa si usturoiul si imi doresc sa fiu taran !
E, acum văd că din ce în ce mai mulți nu știu decât să zică “scuip pe rromânia și pe căcănarii din ea”.
Cu astfel de mentalitate avem de luptat în primul rând.
chiar i-mi aduc aminte de bunica(dumnezeu sa-i dea sanatate) cum arunca cu matura dupa mine ca ii “furam” ceapa si rosii din gradina, le stergeam un pic de pamant si le mancam asa, nespalate(si wow!!!inca traiesc :)))))) ) si da, mai bine i-mi pute gura a ceapa decat a mahar nespalat pe dinti 😀 pace!
Da, eu de câte ori n-am căzut din pomi? Câte fructe am mâncat nespălate? Acu dacă nu e îmbuteliat sau prins în țiplă nu e bun…
Abia acum am dat si eu de articolul asta…mai, eu pot sa zic ca e posibil ca sa fiu asa un pic invidios pe astia care ati avut rude la tara. eu nu am vazut un porc adevarat decat pe la 20 de ani, si cred ca la varsta asta un porc nu mai e asa de interesant cum poate fi atunci cand ai vreo 10 ani, adica tin minte ca pe mine porcul pe care l-am vazut la 20 de ani m-a lasat cu totul rece relativ la caii pe care ii stiu de la 10 ani, desi desigur erau cai ingrijiti de altii, nu de mine, eu doar ii salutam si conversam asa cateva secunde cu ei, mai mult ii treceam in revista decat altceva…ma rog, e destul de dificil sa cresti asa oarecum aristocratic in sectorul 2 Bucuresti, desi remarc din propria mea experienta ca nu este imposibil. Nu stiu de ce pe mine toata lumea m-a tratat asa de parca eram micul lord Fauntleroy de cand eram mic, chiar si colegii de clasa si vvecinii, zau, unul nu a fost nerespectuos fata de mine…ma rog dor unul era sa-mi scoata un ochi odata, altul mi-a tras cu o minge de bowling ca o ghiulea in cap, si altul era sa-mi zdrobeasca un picior, insa eu i-am apreciat ca vasnici oponenti, de 2 chiar cred ca m-am indragostit tocmai pt ca m-au luat in seama si pe mine si m-au considerat demn de atacurile lor, desi unul de fapt o facuse din totala greseala, numai ala care mi-a torturat piciorul a facut-o expres, dar era un taran strain, nu era roman, asa ca nu se pune, asa ca per total mie nu mi-a fost de loc greu sa continui sa traiesc ca pe vremea aristocratilor, chiar si sub comunism la sfarsit de secol 20…pai daca eu cresteam oare la tara, as mai fi avut oare acest statut de boier, sau ar fi trebuit sa fiu poate proletar, ca la tara e de muncit, nu gluma, chiar si daca esti copil, ar fi trebuit sa am grija de vaca, de gaini, cine stie, si de la asemenea griji nu prea ai voie sa chiulesti…dar oare alti copii m-ar fi tratat cu atata respect fata de nobilitatea mea atat de evidenta, sau m-ar fi luat la goana ca pe un “imparat al mustelor” ?….cine stie, oare…?….mai bine sa nu imi doresc sa repet eu acea poveste a unui Print si a unui Cersetor, mai bine sa o consider doar ce e, literatura, la fel cum si Viata la Tara sau La Medeleni tot literatura este.
N-ai avut rude deloc la țară? Foarte nasol coane. Să nu știi tu cum să alergi desculț prin pădure? să iei merele din pom, să le ștergi de tricou și să le mănânci cu mâna aia cu care mângâiasei pisici și câini de juma de ceas? Foarte nașpa…
PS de Amintiri din Copilarie nu ma iau ca aia e de tip formator de identitate, nu e un simplu comentariu artistic si/sau politic ca alelalte mai sus mentionate, de aia eu salut populatia rurala de pretutindeni, aflata in vertiginoasa scadere la scara mondiala, de la 2/3 acum o generatie ajungand acum la 1/2, si anticipat peste inca o generatie numai 1/3 din toata lumea, si chiar mi-as permite un slogan mobilizator in aceasta perioada a economiei globale, Tarani din toate tarile, Uniti-va !!…ca e nevoie de initiative politice organizate si chiar voluntare din partea voastra pt a va imbunatati infrastructura urbana care nu pare chiar super pregatitat chiar asa peste tot la nivel optim pt a va oferi conditiile pe care le visati initial atunci cand va veti muta pt joburi la orase, (desi ma rog, in Romania e bine, ca orasele sunt in permanenta eliberate de oamenii care nu traiesc acolo totusi intr-o proportie asa de mare ca la Singapore sau chiar la Istanbul sau Rio pana la 80-90 de ani, plus cei de varsta mijlocie pleaca si ei mai departe din orasele relativ mici si patriarhale, inclusiv Bucurestiul, din Romania, catre alte orase cu infrastructura ceva mai buna, samd…dar ganditi-va la bietii tarani din Pekin sau Mexico City, nu mai zic de Dacca sau Mumbai…de aia zic eu, e nevoie de un efort voluntar international de intr-ajutorare al taranilor de pretutindeni, ca e totusi infrastructura urmasilor lor in joc.
Prin urmare propun initiative de munca voluntara la nivel de taran international in care taranii din UE sa se deplaseze pt a ajuta pe tranii din Asia sa construiasca voluntar locuinte, canalizare, etc, dar si invers, adica cine se simte asa el ca e taran privilegiat sa se duca sa ajute in spiritul crestin mai sus mentionat in comentarii pe taranii mai putin privilegiati, taranii atei avand libertatea de a ajuta prin munca voluntara pe ce tarani vor ei, fie mai privilegiati, fie egali, fie mai amarati, sau chiar dand cu zarul. Eu, nefiind taran am impresia ca nu am voie sa particip, decat daca ma rugati voi…
În ultima vreme se vrea exterminarea țăranilor. Cel puțin în România. Nu se mai pune accent pe agricultură mai deloc. zic la nivel mondial, conceptul de agricultură la noi fiind ceva ambiguu care-i bagă bani grămadă în buzunar unui analfabet. Care e împins politic. Tocmai de curva asta de politică am scris acum un articol.
http://spanac.eu/curva-asta-ne-va-omori-pe-toti/
Da romane! Ar trebui sa iti fie rusine de faptul ca NU esti taran.. Taranii muncesc si se ajuta in timp ce tu stai si astepti de la VivaSMS..
Uneori cuvintele sunt de prisos…!
Mă simt obligat să-și răspund, dar nu știu ce. Ce răspunzi la “no comment”?