FIUL LUI ION CREANGA!

În Ion Creanga vedem astazi pe primul romancier al literaturii noastre, pe primul creator de epos, (nn-povestire, epopee) nu în timpul istorico-literar, ci într-o durată spirituală, fiindcă românul lui Filimon anticipează cu două decenii Amintirile.” – Pompiliu Constantinescu)

Va mai reamintiti de Ion Creanga? De acest inegalabil povestitor, al carui umor este insusi umorul vietii, al acestui fenomen organic, in care durerea si bucuria, prostia si inteligenta, umbra si lumina se imbratiseaza alternativ ca s-o exprime in intreaga-i realitate. De-a lungul anilor despre humulesteanul Ion Creanga s-au scris si se scriu multe, fie prin carti sau ziare, fie prin tratate de specialitate sau prin paginile manualelor scolare.

Atragatoarele sale povestiri, inserate cu mult talc si umor, sunt de multa vreme binecunoscute nu numai in Romania, dar si peste hotarele tarii, in timp ce Casa memoriala de la Humulesti, ce-i poarta numele, cunoaste-n permanenta o impresionanta si numeroasa afluenta de vizitatori de pretutindeni. Toate aceste amanunte sunt de mai multa vreme binecunoscute, stiute si comentate de toti cei care l-au indragit si-i cunosc creatiile sale literare. Mai putin stiute sunt, probabil, unele date biografice din zbuciumata sa viata. Tocmai de aceea am ales pentru astazi sa vi le fac partial cunoscute, cu referiri cvazi exclusive la unicul sau fiu, Constantin.

El este rodul casatoriei lui ”Popa Smântâna” cu Ileana, fiica preotului Gregoriu de la Biserica ”Patruzeci de Sfinti” din Iasi. Feciorul, Constantin, s-a nascut în 1860, într-o familie unde buna întelegere lipsea cu desavârsire, dupa cum arata si criticul George Calinescu în ”Viata lui Ion Creanga”. Celebrul povestitor era foarte sever cu propiul fiu cat si cu sotia, Ileana, care l-a si parasit, in 1873, astfel incat boemul humulestean a fost nevoit sa-l creasca singur pe Constantin, inca de la varsta de 6 anisori. Il educase, dupa cum spune criticul, cu… palma si îi impunea drumul în viata.

De altfel, si Constantin marturiseste acest lucru, spunând ca a fost obligat la doar 12 ani sa traiasca ceva mai cazon într-un internat de la o Scoala Militara din Iasi. ”Era el cum era cu altii, dar cu de-ai lui, de-ai casei si de-al de mine mai ales, pleosc una peste gura! Si n-aveai cui te plânge, grevele nefiind înca inventate pe-atunci”, se plângea Constantin de tatal sau. De altfel, ratiunile
financiare l-au determinat pe Ion Creanga sa-si trimita fiul la acea Scoala Militara care era, pe atunci, gratuita.Tânarului Creanga îi pria însa viata militara.

Scoala militara din Iasi  îi rapise orice ingenuitate, dându-i fumuri si nu-i daduse nimic în schimb, nicio cultura serioasa. Era tocmai unul din acei semidocti de care vorbea Eminescu,
un cioflingar de târg care se cam rusina de tata si avea gusturi marete” scria, intre altele, George Calinescu. Încrezut, dar incapabil sa-si gaseasca o cale în viata, Constantin, fiul rasfatat al lui Ion Creanga, apela în permanenta la tatal sau si la influenta pe care acesta o avea în rândul junimistilor bogati. A început sa faca acest lucru înca din perioda adolescentei. Tatal, Ion Creanga, se umilea în fata lui Titu Maiorescu pentru a obtine favoruri pentru fiul sau. Folosindu-se de relatiile pe care le avea, îsi trimite fiul mai apoi la Scoala Militara din Bucuresti si, având dupa 1878 o situatie financiara ceva mai buna, îi si trimite constant cate ceva bani. Precaut, ca de fiecare data, apeleaza la prieteni tocmai in dorinta de a-si supraveghea “odorul“.

Astfel ii roaga pe Slavici si Eminescu sa-l vegheze pe Constantin, îndreptat mai mult catre aventuri amoroase, bodegi si cheltuit bani decât catre scoala. Ajunge în jurul anului 1878 sublocotenent de marina si este trimis la Trieste, în Italia. Parea ca fiul lui Creanga mergea pe drumul cel bun. În fapt, lui Constantin, spune George Calinescu, îi placeau luxul si viata militara, visând la aventuri si capatuiala.

Plimbându-se ba la Galati, ba la Bucuresti, Constantin îsi cauta fara sorti de izbânda un rost, fiind mereu îndragostit si cerând bani tatalui sau. Se apuca chiar si de scris, crezând ca are talentul tatalui! Dar, din pacate, a esuat lamentabil. Criticul George Calinescu si contemporanii lui Ion Creanga îl descriu pe Constantin ca pe un adolescent mediocru, care nu calca pe urmele tatalui sau. Constantin dorea să fie şi inventator in care scop urmează, tot pe banii tatălui său şi ai junimiştilor, Şcoala Politehnică de la Viena În 1884 pare că se cuminţise şi dorea să se căsătorească. Cum visa la avere, găsise şi fata potrivită. ”Gândul lui era mai mult să-nfigă dinţii în realitate şi destăinuia acum că găsise o domnişoară de 16 ani, Olga, din Brăila, fiică a domnului Neculai Petrea, mare angrosist. Fata avea mare însuşire de a căpăta 25.000 de galbeni şi de avea un tată cu o avere de peste un milion şi cu numai doi copii”, scrie George Călinescu.

Cu Olga, Constantin C. face patru copii, dar doar pe micuţa Letiţia bunicul Creangă reuşeşte să o mai vada. Cum am mai spus, Constantin a eşuat lamentabil şi-n căsnicie, divorţând de două ori.

După moartea tatălui său, în 1887, devenit căpitan, duce o viaţă deşănţată, fără ţintă, şi îşi deschide un birt, vinde băutură la colţ de stradă şi ţigări. “Căpitanul” îşi desfăşura în voie firea sucită, burlescă, nesusţinută nici de inteligenţă, nici de cultură. Reputaţia tatălui îi zăpăci existenţa şi-i dădu in continuare idei năstruşnice şi penibile. Insingurat si dezorientat, Constantin Creanga, unicul fiu al celebrului povestitor, isi ia adio de la viata in anul 1918. De la el ne-au ramas doar… simple amintiri!

Marc Ciubotaru

Comments

comments

6 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
De ce doresc serviciile oferite de o firmă de hosting

Un prieten mai versat decât mine în acest domeniu mi-a recomandat serviciile oferite de site-ul Găzduire.ro. De ce? Pentru că...

Prin vizită la bunica

- Sărut mâna mamaie! - Cine e? Stai să iau ochelarii… Bătrâna se repezi după ochelarii ăia buni și deschise...

Vreau o rulotă!

Altă belea acum. Vreau rulotă. Nu-i de ajuns că vreau destule prostii, acu o rulotă mi-aș dori. De fapt nu...

Close