Fred, Barney și cauciucurile de iarnă Anvelopex!
Fred se trezise de dimineață anchilozat de spate. Wilma încă dormea dusă. Ieși afară și observă că peste noapte dăduse o ploaie zdravănă. Ba, mai rău, dăduse și grindină.
– Da, uite fix asta îmi lipsea, spuse el obidit.
Nu-i plăcea ploaia din vremea studenției, când la cămin n-aveau acoperiș, iar lui i se repartizase tocmai patul de sus. De stătuse câteva nopți într-o ploaie torențială, îmbolnăvindu-se de plămâni. Singurul lucru bun din aprinderea aia de plămâni fusese c-o întâlnise pe pe Wilma. Era soră medicală la spital și-i făcuse câteva injecții. Abia o convinsese să iasă cu el. Ba cu flori, cu mici atenții, rugăminți fierbinți.
Până când într-o seară aceasta acceptă invitația lui la cinema și suc. Fusese printre cele mai frumoase zile din viața lui.
Acum se uita prostit la mașină. O roată îi era fărâmată. De la ploaie și grindină, roate dreapta față de la decapotabila lui de lemn era… pe butuci!
– Ce faci Fred?
– Salut Barney! Sunt supărat!
– De ce? îl întrebă Barney intrând în curte.
– Uite aici belea. Mă ajuți să schimb roata?
– Cum să nu! Ai una de schimb?
– Ah! M-am jucat zilele trecute de-a prinselea cu Dino și am folosit roata ca frisbee. Și-a băgat colții în ea de-a distrus-o… Acum n-am roată de rezervă!
– Nu-i nimic, te ajut eu!
– Mi-o dai pe-a ta de rezervă?
– Nu, vorbesc cu prietenul meu, Bob Sacramento.
– Și el de unde ia roți?
– De la Anvelopex. Oamenii ăia sunt profesioniști în toată puterea cuvântului. Și ce crezi, că ei au roți d-astea proste de lemn?
– Dar de care?
– Anvelope mă, de cauciuc. Alea nu se tocesc decât foarte greu și te țin de 10 ori mai mult ca unele de lemn!
– Păi așa zi. Și când e gata treaba?
– Păi azi vorbesc cu Bob, Bob ia niște anvelope și roți de iarnă. Să nu-ți mai lase grindina asta mașina pe butuci!
– Perfect! Merci mult.
– a, Fred! Spuse Barney înainte să plece.
– Da, ia zi?
– Eu nu mai am porumbel călător, e până la soacră-mea… N-am cum să-l anunț pe Bob. Îmi dai porumbelul tău?
– Nu mai am… Dacă vrei un pui de pterodactil!
– Cum nu mai ai? Ce-ai făcut cu el? Și se să fac mă cu pterodactilul? Ăla nu-i bun de călător!
– … deci d-aia nu s-a mai întors…
– Cum adică? Nu s-a mai întors?
– Dus a fost mă, dus!
– Păi Barney, unde e porumbelul tău călător?
– Cina de aseară… Știi că mi-e foame des!
