Glume de șantier

Nu am stat la cămin cât am fost în facultate. Nu am împărțit camera cu mai mult de 4 persoane decât o singură dată, atunci când am fost în tabără, cu celebra fugă după urs. Asta nu înseamnă că nu am făcut glume de șantier! Însă din ce mi-au povestit colegii, poți să faci nenumărate glume colegilor de celulă… cameră, s-avem iertare, boieri dvs.

Și încep, evident, cu poantele pe care le-am făcut noi în tabără. Aveam pe unul Radu, în grupul nostru. Nu știu ce făcea omul ăsta, însă zilnic călca într-un mare noroc. Din 7 zile cât am fost în tabără, doar 2 zile n-a apucat să calce în ceva. O zi l-am ținut numai în cameră, făceam cu rândul ca să nu iasă afară, iar în altă zi n-a ieșit pentru că-i ascunsesem bocancii. A ieșit el în papuci pe afară, dar nu a apăcat să intre bine pe câmp că s-a pus ploaia și-a intrat în cabană imediat.

Eh, noi până să ne prindem că omul e mare amator de noroc călcabil, am crezut în primele zile c-a făcut pe el. Nici gând. Și ca să ne demonstreze, s-a dus și și-a făcut baie, a luat haine noi pe el. Și-aici a venit farsa făcută lui costel, alt puștiulică din grup. Ăsta avea un deodorant stick. Și cât era și Costel să facă duș, i-am luat deodorantul, abia desfăcut și ne-am dat toți cu el. Ba pe Radu l-am dat din cap până în picioare. Puțea ăla a deodorant de la o poștă. Costel nu s-a plins, fiind răcit.

Lui Cristi i-am legat șireturile de la bocanci, cu nod dublu, de-a trebuit să-și taie șireturile cu cuțitul. N-a știut cine i-a făcut poanta, așa că s-a răzbunat pe toți. La fiecare din cameră a pus câte un ciorap murdar în pernă. Lui Costel i-a pus o pereche, doar-doar o șimți. Nici pomeneală!

Gigi avea oroare de gândaci. Oricât de mici ar fi fost, ăsta dacă vedea altă insectă în afară de flurure, muscă sau țânțar, ziceai că face atac de cord. Nu știu de unde naiba, după vreo 3 zile, Cristi a venit și ne-a arătat o pungă plină de gândaci. De toate soirule, de pământ, de bucătărie, de gaze… Nu știu de unde naibii îi luase. Și i-am pus lui Gigi în pat și sub pernă. Bine că aveam niste gioarse de paturi, nu paturi tapitate frumos, cum există în țările civilizate. Paturile noastre, la fel ca cele din cămin sau de pușcărie. De nu știai bine dacă e pat sau hamac.

Și-a venit Gigi seara de la discotecă, frânt. Băuse omul prima bere din viață și era franjuri. S-a băgat în pat și imediat a început să urle și s-o ia la fugă, plin de goange pe el. A trezit ăla toată cabana, a fost hărmălaia de pe lume atunci. Abia pe la 3 dimineața s-au potolit spiritele, cu poromisiunea profului de geografie (el era șeful taberei școlare) că vorbește cu diriginta și ne scade nota la purtare.
valentin-imperial-maya

Și ce credeți, că mie nu mi-au făcut tâmpiții glume? Ei ași… Mi-au pus vreo două muște în suc și mi-au pus bere în ceaiul de dimineață. De l-am băut strâmbându-mă ca de obicei (nu știu ce ceai ne dădeau ăia, dar era o poșircă), iar toată ziua eram groggy. Făceau ăștia poante pe seama mea și eu râdeam ca prostul.

La sfârșitul liceului, la banchetul de clasa a 12-a, eram toți plini de glume. Am început de pe tren, de când Mielu (asta era porecla lui, deoarece avea o șubă de miel) a dat cu niștre spray paralizant în compartiment. Am stat jumate de secundă să mirosim, apoi am luat-o la fugă, cu nasul, ochii și gâtul usturându-ne. După 3 minute vine controlorul să ne întrebe de bilete. Noi cum aveam perdelele trase la compartiment, ăla nu a văzut că nu-i nimeni.
– Biletele la control!
– Sunt la domna dirigintă înăuntru, poftiți!

A deschis nașul ușa și era cât pe ce să cadă din picioare. A trecut pe lângă noi cu mare viteză, de ne și miram cum fuge grasul. N-a mai venit în vagonul ăla să ceară bilete. Dar nici noi n-am intrat în cabină până la Predeal, când ne-am luat gențile, ținându-ne de nas, cu ochii închiși.

La cabană, în camera fetelor era un șoricel, iar două din speriatele alea au venit cu mine în pat, în camera mea. Colegul se dusese la discotecă, ce fraier. Așa că noaptea aia am dormit cu două fete în pat.
Pe la 3 dimineața bate la ușă careva. Mă duc, deschis, era David cu un ditamai tubul de pastă de dinți:
– Ce faci mă, dormi?
– Că doar nu m-oi uita pe pereți!
– Cine a colo în pat?
– Mumă-ta. Ce vrei?
– A, uite mă, e Eliza. Și Adela? Bravos mă. Ce fac, dorm?
– Da!
– Bă, prost ești…
– De ce? Că dorm?
– Sunt două fete în pat cu tine și tu…
– Zi mă ce vrei.
– E, nimic, făceam niște poante cu pasta asta de dinți, le-am pus ăstora pe clanțe.

Nu s-a lăsat nebunul până n-a umplut fetele de pastă de dinți. I-a făcut coamă Adelei, iar elizei i-a pus pastă de dinți și-n urechi. N-au zis alea nici pâs, dormind duse.

Dimineața, scandal
– Cine mi-a umplut părul cu pastă de dinți? SPER să e pastă de dinți!
– Uite și-n adidași am pastă!

A doua noapte Eliza a fugit în altă cameră, iar Adela tot la mine a tras. A dormit aia iepurește toată noaptea, ca nu cumva să-i fac vreo poantă. Eu am lăsat-o să moțăie și cu David am făcut alte tâmpenii. Am luat toate pernele de la fotoliile de pe etaj și i le-am sprijinit lui costin de ușă. Dar așa puse încât, cum deschideai ușa, cum alea năvăleau peste tine. David îmi spusese:
– Bă, eu bat la ăsta și cer repede la toatelă, că n-am unde, că-i camera mea pcupată, fac ăia prostii în ea. Șți cum deschide bolovanul ușa și cad pernele pe el, tu sari cu extinsorul ăsta și-i dai în cameră.
– Aha, așa facem!

Îi punem pernele ăstuia pe uță, bate David ca disperatul că face pe el, abia deschide costin ușa și-i cad toate pernele alea în cap.
– Dă-i acuma! Dă-i! Dă-i cu spumă! urla David că gura către mine și cu ochii pe Costin care se chinuia să iasă de sub toate pernele alea.

Și i-am dat cu spumă fraților. Lui David, în păr, în tricou, în șort… Ăla plin de adrenalină nu s-a prins că, de fapt, ținta mea nu e camera lui Costin în general, ci chiar persoana lui. Urlete, țipete, neamuri, mame, hărmălaia de pe lume.

Comments

comments

2 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
Revoluția prețurilor emag. Am găsit ce să-mi iau!

Nu vă spun și eu că a reînceput revoluția prețurilor emag, unde se vând unele produse la prețuri mici, unele...

Cea mai simpla metoda de personalizare a vestimentatiei

Chiar si in urma cu foarte multi ani oamenii apelau la vopsirea tesaturilor, insa folosind coloranti naturali extrasi din plante,...

O POVESTE ACTUALA!

Iată ca in randurile care urmeaza veti afla povestea unui avocat, care având 12 copii, nu-și putea găsi totusi o...

Close