GLUME DIN… CARACAL!

Oraşul Caracal,despre care,de la un timp ,s-a tot scris si vorbit despre tot si despre toate,se numără printre puţinele localităţi din tara căreia îi sunt dedicate bancuri. Există rubrici speciale cu bancuri doar cu şi despre caracaleni şi oraşul lor. În cele ce urmează vă invităm să vă descreţiţi frunţile cu cele mai reuşite bancuri despre fosta capitală a judeţului Romanaţi şi locuitorii săi. Dar ce este  real şi ce este fals în bancurile oltenilor? De ce vorbesc oltenii asa de repede? De ce oltencele sunt rele de gură?-intrebari firesti la care-mi este greu sa raspund.Stiu totusi ca municipiul Caracal,deţine unul dintre cele mai bine prezervate cartiere de case declarate monumente istorice din întreaga ţară. În plus, sediul Teatrului Naţional de aici este de-a dreptul impresionant, fiind inaugurat în anul 1901, după planurile arhitecturale ale arhitectului austriac Franz Bileck. Bogăţia de ornamente a Teatrului din Caracal, la exterior şi la interior, a fost remarcată chiar şi de Nicolae Iorga în scrierile sale. Dar în ciuda acestor detalii, localitatea şi, implicit, locuitorii săi, au de ani de zile o imagine contradictorie, de unde şi bancurile cu şi despre caracaleni. În vreme ce unele bancuri sunt “de bine” şi îi prezintă pe localnici ca nişte oameni foarte inteligenţi şi cu un simţ al umorului ieşit din comun, alte bancuri îi afişează ca pe nişte persoane de o prostie rarisimă. Cert este că, la finalul glumei, caracalean sau nu, este imposibil să nu izbucneşti în râs…
Iată, mai jos,doar câteva dintre cele mai reuşite bancuri cu/despre Caracal şi locuitorii urbei,postate si pe ,,adevarul.ro”:

* Un caracalean dă telefon la Radio Erevan şi întreabă: – O femeie îmi face avansuri. Ce să fac?? – Feriţi-vă! După fiecare avans întotdeauna urmează lichidarea!
* Un om din Caracal stătea liniştit în faţa blocului curăţând nişte ştiuleţi de porumb. La un moment dat observă un tip într-un deltaplan care zboară tot mai aproape de blocuri, le încercuieşte, se apropie şi mai mult, după care se izbeşte de un bloc şi se prăbuşeşte. Caracaleanul continuă să-şi cureţe porumbul calm şi zice: “Halal ţară, halal terorişti”.
* Un grup de cercetători selectează un american, un german şi un cetăţean al României originar din Caracal. Îi băgară o săptămână pe fiecare singur într-o cameră închisă şi goală. După şapte zile iese americanul şi e luat la întrebări: – Ce-ai făcut până acum? – Am tras de fiare, what the f**k să fac singur cu două bile?? La care cercetătorii: – Vedeţi: americanul – om practic! Iese şi germanul: – Ce-ai făcut până acum? – Nu m-am plictisit: am descoperit noi legi ale fizicii, am studiat interacţiunea forţelor, gravitaţia, acceleraţia etc. La care cercetătorii: – Vedeţi: neamţul – om de ştiinţă! Îl bagă şi pe caralean în cameră, îl ţin o săptămână şi ăsta nu mai ieşea. Până la urmă intră cercetătorii peste el, curioşi nevoie mare, şi-l întreabă disperaţi: – Ce dracu’ ai făcut, mă, până acum singur aici?? La care caracaleanul, scărpinându-se nedumerit în cap: – Mă, vericule, nu mai aveţi nişte rulmenţi că o bilă o stricai şi una o pierdui?…
* În Caracal, la sensurile giratorii, există un semn: “Nu mai mult de 3 ori!”…
* Un caracalean îşi îngroapă soacra lângă drum şi scrie pe cruce: “Sub această cruce grea zace scumpa de soacra-mea. Călătorii mei iubiţi, mai încet să n-o treziţi!”.
* De ce pun caracalenii steaguri în poartă?… Ca să le arate celor care fac bancuri cu şi despre ei că li se fâlfâie de bancurile lor.

* Cică se duce un caralean la Paris. Acolo – aglomeraţie mare. Se duce olteanul nostru la un hotel, dar acolo nu mai aveau camere libere. Cu chiu, cu vai, face rost de o cameră, dar în care locuia un negru. Vorbeşte caracaleanul cu portarul să-l scoale la ora 5 dimineaţa ca să nu piardă trenul şi se duce în cameră – unde era şi negrul. Stă caracaleanul nostru ce stă, se uită la negru, se învârte pe lângă el şi tot zicea: – Mă, da’ urât mai este, aoleu, da’ urât mai eşti, mă! Ce urât e! Urât mai e şi omu’ asta! Mă, ce urât e!.. Şi tot aşa până adoarme caracaleanul. Negrul, care ştia limba română, îşi pune în gând să-l aranjeze pe oltean şi se scoală la 12 noaptea şi îi dă cu cremă neagră pe faţă. Se scoală caracaleanul nostru la 5 dimineaţa, se uită în oglindă şi exclamă: – Mă, da’ prost este portarul ăsta! L-a trezit pe negru în loc să mă trezească pe mine!?!…
* La o firmă din Capitală, şeful către subordonatul originar din Caracal: – Petrescule, eşti concediat! Petrescu: – “Concediat”??… Credeam că sclavii sunt vânduţi!…
* Un tip ia un taxi în Bucureşti. Şoferul, originar din Caracal, bagă viteză spre destinaţie… Apare un semafor – roşu. Şoferul trece zburând! Clientul: – Ce faci, domne, nu vezi că e roşu?? – N-ai tu treabă, eu sunt meseriaş. Apar alte semafoare – toate pe roşu. Taximetristul trece… În fine. Apare un semafor – e verde. Şoferul opreşte. Clientul, total nedumerit: – Ce faci, domne, acuma opreşti?!? Treci pe roşu şi la verde stai?? La care taximetristul: – Eee! Dacă trece alt meseriaş prin intersecţie??

Mai toată lumea cunoaşte acum bancurile despre Caracal: locul unde s-ar fi răsturnat carul cu proşti, că închisoarea se află pe strada Libertăţii, că cimitirul se găseşte pe strada Învierii sau că sediul Pompierilor a ars s.a.m.d. În folclorul urban circulă de multa vreme nenumărate glume despre acest oraş din judeţul Olt, dar puţină lume ştie cât este real şi cât este legendă.Despre acestea insa ,intr-un proxim articol…

Marc Ciubotaru

Comments

comments