IN CAUTAREA BINELUI MULT DORIT!…

Se pare că izolarea ,ce devenise tot mai greu de suportat, a lasat si va lasa urme tot mai adanci in viata noastra de zi cu zi. Acum in stare de alerta ,omul a început să semene,partial si pe alocuri, cu cel de dinainte de izolare, rătăcind drumul spre regăsirea de sine și spre schimbarea sieși promisă, pe care apucase cu hotărâre, cu multe dorințe și promisiuni de schimbare. Frustrările de neuitat din cele peste doua luni rapite,cu brutalitate si tam-tam,din existenta pamanteasca , îi fac pe mulți să vadă doar partea goală a paharului. Frica de necunoscut, de ce va urma cu viețile, slujbele și ratele noastre, poate cu vacanțele și planurile noastre de călătorie, nesiguranța și grijile pentru traiul zilei de mâine, nu pot face la infinit din izolarea dintre noi o lungă, liniștită și dulce traire si așteptare.

În plus,aceasta primăvara -in mare parte ratata,dar parca mai insorita si mai placuta ca oricand- pare că vrea să ne scoată acum cu forța din casă, să ne vrăjească cu frumusețea ei și să ne facă să încălcăm orice reguli aruncându-ne în brațele-i calde și primitoare riscând orice. Da,prelunga si nejustificata izolarea din urma cu doar doua zile a devenit, pentru mulți dintre noi, din ce în ce mai greu de acceptat in gandul inegurat si mereu amenintat de cei pe care i-am votat si tolerat! lumea vie de odinioară, lipsurile și rutina care înainte reprezentau viața noastră obișnuită, libertatea(de unii gresit inteleasa) și viața de dinaintea pandemiei globale, cu toată rutina ei, ne-au lipsit si inca ne lipsescesc cel mai mult acum.Acum ,când nu ne găsim reperele, confortul, liniștea și echilibrul, forțați fiind să existăm și să trăim ,poate ca împotriva voinței noastre ,într-un mediu social care, nu cu mult timp în urmă, părea de neconceput.Da, eram fericiți si multumiti atunci, fără să știm, așa cum unii au trait si observat.Insa o fericire relativa pentru marea parte a populatiei obisnuita cu traiul de pe vremea comunismului si pe care nu o vedea întotdeauna sau foarte rar.Nici nu aveam nevoie, ori nu era deajuns, căutând mereu o alta, privind mereu departe, cât mai departe….

Si totuși, dând puțin timpul inapoi, se pare că izolarea nu-i este străină și nici neobișnuită omului de astăzi.Ba chiar,neplăcută într-o anumită măsură .De ce?Pentru ca suntem obligati de catre autoritati,ajutate,,legal”de cea mai mare parte a presei dar mai abitir de tv-uri aservite la maximum,sa acceptam(vrem nu vrem)o altă formă de separare.Cea de distanțare și de izolare de ceilalți,zice-se apropiati!O separare impusă, acceptată , asumată si chiar pare-se îmbrățișată „cu drag!”,de de unii oameni ai zilelor noastre, deprinsi să socializeze de la distantă, de acasă, ori de la serviciu sau de oriunde dar ,paradoxal, fara…oameni .Fara semenii lor in care vad un permanent dusman,concurent potential la prezenul si viitorul lor individualist si dusmanos!Dar,sa recunoastem,desi nu aceasta este caracteristica generala a concetatenilor nostri,relaxarea si starea de alerta,sunt inca departe de a ne fi benefice.Ne asigura,ce-i drept,o protejare relativa fata de virusul exagerat de mediatizat,precum si o socializare cu oamenii pe care nu vrem să-i vedem sau să-i cunoaștem decât de la distanță și chiar pe ascuns (!),dar ne ține inca ,,încătușați” si legați de unele deprinderi ce nu au absolut nimic comun cu adevarata libertate,iubire și fericire autentică.Reala. Noi, oamenii, am ajuns să (ne) iubim, să ne simțim confortabili, în largul nostru, să ne complacem într-un tip de viață socială, de interacțiune și socializare pe care doar astfel de vremuri, ca cele din aceste luni si zile, le-ar putea justifica, văzându-le ca „normale”. Iluzia fericirii prin ceilalți, dar departe de aceștia, apropiindu-ne atât cât avem în mod egoist nevoie de ei, ori ținându-i la distanță dacă nu ne mai satisfac această nevoie. Să evadăm,dragilor, dar nu înainte de a învăța din nou să visăm și să zburăm atingând cerul,orizonturile dorite precum odinioară o făceam în clipe neprețuite de fericire.

De ce sa tot blocam tara, drumurile, economia si tot ce ne inconjoara doar pentru ca asa ni se cere de catre cei de aici sau din afara!Prostimea,de care nu ducem lipsa, a implorat starea de urgenta, iar acum se uita stupefiata cum sunt alergati romanii pe strazi de politie sa fie bagati in dube pe motiv ca sunt suspecti de coronavirus.De ce ni se prezinta mereu numarul deceselor din cauza gripei coronavirusului,cand marea majoritate a celor morti provine in urma altor grave sau incurabile afectiuni!?Prostia merge mai departe,se simte aparata si merge mai departe erijandu-se nu numai in eventual sfatuitor ci,chiar pe post de dictator!Prostia a fost si inca este la putere in fapta si gandire.Pe ici ,pe colo li se mai imputa si gazetarilor,principali formatori de opinie ,ca sunt fricosi si nu se implica suficient in sistarea dezorientarii create-n societatea romaneasca.O fi si asa,intr-o masura.Dar,zic eu,oare poti sa faci bine cu de-a sila maselor,celor(multi ,putini) care nu vor sa li se faca bine?!Nu sunt un pesimist declarat si nici un nihilst,dar pot anticipa si sunt chiar convins ca ,daca aceasta stare letargica,plina de masuri ilogice si orientari,lipsita de idei si fapte concrete,benefice va mai continua,nu ne va fi deloc bine.Unde vom ajunge?Vom trai si vom vedea…

(sursa:Despre,oameni,locuri si calatorii)

Marc Ciubotaru

Comments

comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
Pentru doamne – Josh Mario John

Am observat un nou trend în preferințele doamnelor. Bărbați bărboși și tatuați. Așadar, pentru a satisface setea fetelor pentru "Bearded,...

Caut sponosor să mă mut în Honolulu

A început să-mi displacă din ce în ce mai mult mentalitatea asta de turmă îndoctrinată a românilor. Așa că anunțul...

Sfaturi pentru viitoarele pițipoance

Cum data trecută am arătat cum să devii un mondial adevărat, prin cele 5 sfaturi propuse de Adrian, azi vine...

Close