INVITATIE PE PARTIA DE SCHI DIN BUCURESTI

Desi, iata, ne aflam deja in primele zile ale verii, cu soare si calduri si cu tentantele vacante la mare, astazi eu va propun totusi sa mergem impreuna la schi si sanius! Dar nu pe undeva, pe varf de munte ci la margine de Bucuresti (de unde si cantecul cu acelas nume)! Nu, nu-i vorba de vreo surpriza placuta sau, eventual, de o investitie (poate de mult asteptata!).

Este doar de o amintire! O amintire, intre multe, multe altele, din anii de demult. De prin ‘930- 933 ! Pe atunci intre Vacaresti si Cimitirul Bellu, se afla pe acele locuri, cunoscute si sub numele de locul Cociocului “Valea Plangerii”, o renumita groapa de gunoi de unde sarmanii (de toate felurile) cotrobaiau zi si noapte, adunandu-si cele necesare! In vara lui 1932, in acel perimetru a ajuns si primarul de atunci al Bucurestilor, Dem.I. Dobrescu (specialist in Drept, cum precizau gazetele), un om de mare isprava, intreprinzator si bun gospodar. Spre deosebire de anii ce-i traim, spusele primarului nu ramaneau doar simple promisiuni populiste.

Asa ca nici n-apucase bine a vorbi, in duhoarea “muntilor” de gunoaie, si a stabilit: “Pe aceste locuri vom nivela tot ce exista, le vom tasa si dupa ce iarna-si va face treaba si va ninge, vom avea o statiune de schi”!

Schi in Bucuresti? se intrebau, mirati, mai toti de acolo. “Da, domnilor, le-a raspuns primarul. Schi si sanius!”. Asa s-a si intamplat. Nici nu trecuse bine toamna anului urmator si statiunea promisa era gata terminata! Fara mare pompa si sampanie, fara tam-tam-ul zilelor noastre, dar cu fapte, cu realizari! Ca sa vada minunea de la Cocioc, pe la mijlocul lui noiembrie 1933, o publicatie (“Ilustratiunea Romaneasca”) si-a trimis la fata locului un redactor si-un fotograf. Dupa ce s-au convins, au si exclamat: “Da, minunea exista! Bucurestiul are partie de schi si sanius”!

Pe fostii “muntii de gunoaie”, pe locurle unde se omorau cainii vagabonzi, au aparut trei piste destinate sporturilor de iarna: una pentru schiorii incepatori, alta pentru avansati si una pentru sanius! La aflarea informatiilor mai sus scrise, probabil ca multor cititori ai acestor randuri, nici nu le vine sa creada! Si totusi, Capitala a avut candva partie de schi si sanus! Cum oare atunci, in urma cu peste o suta de ani, a fost posibil sa se amenajeze (intr-un an!) o adevarata “statiune”pentru spoturile de iarna, iar acum, in anii ce-i traim, nici macar in vorbe nu-i posibil asa ceva?

In fapt, ce-am mai putea spune? Eventual ca acum, nici mult promisul patinoar artificial n-a fost realizat (si cred ca nici proiectat!). Ne consolam si spunem mereu: asta-i situatia! In ani, “statiunea” de la poalele Vacarestilor a dainuit mult, desi prin 1940, odata cu razboiul, ea revine la ceea ce a fost! Pe acele locuri reapar treptat dealurile de gunoaie si, pana in 1960, totusi se si schiaza!

Abia in anul 1965 au inceput, sub indrumarea arhitectului Valentin Donose, lucrarile mai ample de modernizare a zonei. In noua ani zona a devenit de nerecunoscut. In jurul baltii Cocioc, transformata ca in basme intr-un lac cu o suprafata de 13 ha, alimentat din panza freatica, s-a amenajat frumosul si foarte-verdele Parc al Tineretului.

Dar dupa 1990 toata munca celor care din 1965 au dus la infiintarea Lacului si Parcului Tineretului, s-a dus pe apa sambetei. Cum? Prin retrocedari si aparitia masiva de imobiliare! Si totusi, la margine de Bucuresti, s-a schiat candva, timp de trei decenii!

Surse: “Ilustratiunea Romana”, “Cronologia Bucurestilor”, “Gazeta Sporturilor”

Marc Ciubotaru

Comments

comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
Robohon, telefonul-robot!

Tomotaka Takahashi, supranumit "Steve Jobs al roboticii", este obsedat de roboți. A creat primul robot vorbitor în spațiu, în 2013....

Sunt treaz?

Am scris timp de o ora la postul asta, cu tot cu diacritice, am salvat si-am publicat. Mi-a dat eroare...

Să râdem

Dacă e sâmbătă, știți ce trebuie să facem? Să râdem! Nu mă întrebați de ce. Sau voi vă prăpădiți de...

Close