JUMATATE DINTRE COPII SUNT ANALFABETI FUNCTIONALI
|Ne spune d-na Liliana Romaniuc, presedintele Asociatiei Romane de Literatie, intr-un interesant articol publicat zilele trecute, in cotidianul Adevarul. Ne spune dar si ne explica, bine documentata, cum arata situatia actuala a elevilor romani in comparatie cu cei din UE.
“Romania se situiaza pe primul loc in ceea ce priveste procentul de copii de 15 ani care se afla in zona analafabetismului functional.”
Analfabetismul functional, spun eu, inseamna de fapt ca o persoana poate sa citeasca, chiar cat se poate de cursiv, un text, dar nu intelege… ceea ce citeste! In asemenea conditii persoana respectiva, bunaoara, nu stie sau nu poate sa folosesca mai nimic din informatiile care se regasesc in diverse texte si contexte! Altfel fie spus, nu stie sa utilizeze acele informatii in viata de zi cu zi. Nu se va putea descurca precum orice cetatean obisnuit, tocmai pentru ca-i lipsesc competentele care sa-i faciliteze acest lucru. Asadar, o situatie deloc placuta, ba chiar alarmanta!
Dar cum s-a ajuns la aceasta, cine o tolereaza? Sunt intrebari firesti la care tot doamna presedinta a Asociatiei sus amintita, ne ofera raspunsul cuvenit….
“Nu este vina copiilor ca nu sunt invatati sa inteleaga realitatea din jurul lor si nici a profesorilor care-i trec clasa, crezand ca astfel fac un bine. Este o problema de sistem, care trebuie privita unitar: cum ii ajutam pe ei, dar si pe noi.”
Pai, iarasi spun eu, cum? Cum am ajuns intr-o asemenea situatie? In acelasi articol, ne lamureste (intr-un fel) tot d-na Liliana Romaniuc.
“Romania are o calitate a educatiei dintre cele mai scazute (n. n. – se stie demulta vreme). Formarea initiala a profesorilor prezinta aici si lipsa de expertiza a multor cadre didactice. Mai mult, profesia de de dascal nu este de loc atractiva, din punct de vedere al conditiilor de lucru (stres, lipsa de resurse materiale la clasa etc.) dar si salariul. Ce-i drept, lucrurile s-au mai reglat in acest sens, dar pentru un tanar talentat este in continuare mai atractiv sa se angajeze intr-o corporatie decat intr-o scoala”.
Da, asa-i dar, afland toate acestea, fara sa vrei, te intrebi totusi: care sunt de fapt solutiile pentru remedierea situatie existente si, practic, ce trebuie facut si de catre cine? Aici e cam greu de raspuns! Mai ales daca avem in vedere intregul ansamblu de probleme din mai toate domeniile vietii social-economice, care mai de care mai incalcite si trenante, ce zac de zeci de ani NEREZOLVATE! Cred ca nu-i suficient sa spunem doar si sa ne consolam cu adevarul ca “Noi, ca natie, suntem de fapt dezinteresati de educatie”!
Asa o fi, vis a vis de educatie. Dar dezinteresul acesta, nu se manifesta oare si- n alte numeroase domenii, unele chiar vitale pentru natia romana!? Autoarea articolului din ziarul amintit, preciza, intre multe altele, ca “Viitorul educatiei: Scoala in care fiecare vrea sa-si implineasca potentialul“. Este mai mult decat adevarat! Se impune insa acum, o… alta intrebare (sintagma devenita celebra, prin la fel de celebru autor!): dar viitorul Romaniei, in ansamblul sau, care o fi? Cred ca cei mai in masura sa ne raspunda si, eventual, sa ne si explice (nu prin vorbe si promisiuni, ci prin fapte!), sunt cei aflati la putere. Alesii nemului, cei pe care i-am investit sa raspunda de prezentul dar si de viitorul natiei romane!
Marc Ciubotaru
Efectul “DOUĂ ZECI, DOUĂ ZECI” așa dupe cum foarte frumos a fost rezumat în celebra cuvîntare de la pupipitrul vorbitorilor, ne dezvăluie pentru încă odată că acest foneomen al “jumătăților de măsură” acționează asupra atît a oamenilor mari, cît și a copiilor, efectele ulterioare fiind negative, și cît se poate de catastrofale. Ori dacă pentru copii s-ar mai putea găsi o scuză, pentru oamenii mari analfabetismul tehnico-funcțional nu reprezintă decît o dovadă de inepție, de cretinatăte și o comoditate soră cu prostia. Cu asfel de oamini, odată ajunși în funcții de conducere, corabia nu poa’ să margă în direcția cea bună…
Deci vă rog frumos… DOUĂ ZECI, DOUĂ ZECI !…
Marc, țara e plină de “analfabeți funționali”. Ba chiar îi avem ca prim miniștri!
Așa că ce să ne mai mirăm de situația în care se află tinerii? Așa am fost crescuți (majoritatea), de școala comunistă. Unde “învățați, învățați, învățați”, fără să știm de ce.
Bine că am știut să-mi caut informațiile și din alte părți, nu doar din ce ni se preda la școală. Cred că cei din generația 80-90 au fost mai favorizați. Adică au prins școala și-n comunism și în “democrație”.
Am scris si eu mult pe subiectul asta pentru ca este unul dureros de ignorat ca o reala problema cu care ne vom confrunta ca societate in scurt timp, pentru ca efectele lui se intind de’a lungul a cateva generatii si e din ce in ce mai rau.
Deja vedem societatea actuală. Îmi vine în minte numai primul ministru, să-mi fie iertate păcatele.