La bordel

– Bună ziua, doamnă Agripina!
– Bună ziua! Domnule maior Anghelescu, bine aţi revenit pe la noi, spuse matroana cu falsă slugărnicie, zâmbindu-i zeflemitor maiorului.

– Fetelor, avem un oaspete special, domnul maior Anghelescu… Pe cine doreşte azi domnul maior? întrebă ea spre acesta.
– Pe Florica şi pe Liliana… Ceva prospături nu sunt?

Liliana venise într-o doară până la maior zâmbindu-i printre strungăreaţa în care se putea strecura cu uşurinţă un motan de-al mai mare, şi i se aşeză în braţe.

– Nimic nou, nu a mai adus Ghiţă nimic, ştiţi… Nu prea mai merg treburile aşa bine… Florica, unde eşti fă?
– Ei, lasă doamnă Agripina, că treaba merge înainte, zâmbi cu superioritate maiorul. Unde e Florica?

– E pe sus, mă duc după ea, răbufni matroana.
Se duse întinsă sus la camera Floricăi şi întră val-vârtej în cameră.

Florica era nervoasă nevoie mare.
– Ce faci fă, coboară imediat. A venit maiorul…
– Nu mă duc, să mă lase dracului în pace.
– Ce-ai eşti nebună, cum să nu te duci?!

– Nu mă duc, dă-l dracului de libidinos. M-a pus data trecută să fac nişte chestii de nici nu ştiam că există. Că vede el prin filme nemţeşti. Ptiu drace!

– Fă, tu nu eşti sănătoasă?! zise matroana troznindu-i una în moalele capului. Cum să nu te duci? Ştii ce înseamnă dacă nu te duci când te cheamă? Dacă te pune să mănânci rahat, mănânci şi zici “sărut mâna domnule, mai vreau“.
– Nu, omoară-mă însă eu nu mă duc!

Cu bătaia a coborât Florica.

Maiorul când o văzu plină de sânge, o aruncă pe Liliana din poale şi se ridică, pantalonii căzându-i în jurul gleznelor. Şi-i ridică anevoie şi-o plezni pe matroană de faţă cu toate fetele.
– Ce-ai făcut nenorocito? Ce i-ai făcut? Curva dracului! Uite ce i-ai făcut. Ştii că e febleţea mea! Cine o mai regulează p-asta aşa plină de sânge? Tata mare?
– Mă iertaţi domnule maior… îngăimă Agripina, galbenă de frică, dar n-a vrut să coboare!
– N-a vrut să coboare, veneai la mine, javră ordinară, zise el dându-i un pumn în cap, şi-mi spuneai. Cobora ea de bună voie, nu plină de sânge… Idioato.
– Mă ierta…

– Nu vă mai iert, deja mi s-a scârbit de voi, sunteţi o şleahtă de leşinate, spuse el scotând telefonul mobil. Chem brigada să vă ridice…

Va urma…

Comments

comments