Mamele contorsionismului!
|Luați cei mai talentați cortonsioniști posibili, adăugați-l și pe Daniel Browning Smith. Gata, ia-ți strâns?
Aruncați-i că-s varză. Serios, sunt degeaba. Hai să vă arăt eu mamele contorsionismului. Trei la număr.
Vorbesc despre surorile Ross.
au avut o viață în fața reflectoarelor de numai 6 ani, între 1942 și 1948. Însă, în 1944 a apărut acest videoclip.
Pe mine m-a dat pe spate. Nu știu ce pot face și cum pot face alții, însă fetele astea, la numai 15-17 ani, au rupt scena. Secvențe pe care nu le-am văzut niciodată în alte părți, în alte spectacole.
Voi ce părere aveți? Ați văzut vreodată ceva mai frumos ca asta în materie de contorsionism/ dans?
Mama, ce misto ! Ai avut dreptate ! Aia cu alunecatul in pozitie de masa ginecologica plus aia si mai si cu marul au fost tari de tot. Si arata asa si la mutra oarecum delincvente, dar simpatice gen Gavroche, sau, la modul superlativ chiar spiritual (atat la propriu cat si la figurat), chiar posibil si ca Eva cea dintotdeauna perfecta, (aia a lui Adam imperfectul pe baze de handicap de deficit de o coasta adica). Zau, asta da, entertainment moral plus educativ crestin !
Ce faci, m-ai bagat la moderat de cand m-am exprimat gresit ca ai fi doar de 100 de prune nu de 2 ? (Nu stiu daca stii bancul ala cu esti de o pruna sau de 2, eu l-am auzit de la mama cand eram mic, si tin minte ca se prapadea de ras cand i l-a zis lui tata, si fiind si eu pe acolo atunci m-am distrat si eu, si tin minte cum radeam si tin minte ca poanta era “de o pruna sau cu 2”, numai ca nu tin minte exact cum era povestea de baza din restul bancului, cred ca era ceva cam indecent, dar mie nu-mi pasa de asta, eu doar eram vesel ca eram si eu acolo si mama si tata radeau si se distrau, asta imi placea cel mai mult cand eram mic, cum vorbeau ei acolo, si pufneau in ras, si eu atunci radeam si eu, chiar daca nu intelegeam nimica si chiar daca oricum nu vorbeau cu mine, ci ei intre ei ! Ca ei cand erau amandoi impreuna, asa seara sau duminica, ei mereu vorbeau numai unul cu altul, pe mine dar ma tolerau asa acolo, Eu de mic am avut impresia ca am aparut oarecum ca un intrus care i-a cam deranjat in viata lor, nu ca nu au fost fericiti sa ma primeasca, sau ca nu si-au indeplinit datoria de parinti fata de mine la nivel chiar superlativ, insa zau, mai mult s-au chinuit cu mine decat le-am adus bucurii, dar ei nu mi-au reprosat asta, si chiar s-au straduit sa-mi zica cat au putut de clar ca sunt un copil exceptional si ca nu am de ce sa ma simt vinovat fata de ei, numai ca eu ma simt oricum vinovat oarecum, ca precis ar fi fost mai relaxati si chiar mai veseli daca ar fi avut un copil mai bun decat mine, zic asa chiar obiectiv…adicaefectiv din prima zi le-am creat probleme, ca ba nu plangeam la fel de des ca alti copii, ba nu stiam nici sa sug, etc, nu ma pricepeam chiar la nimica, si nici dupa aia nu am dat dovada ca as avea vreun talent la ceva, singura chestie ca le-a zis invatatoarea ca eram un copil cuminte, dar asta a durat doar asa la 2 sedinte cu parintii in clasa 1 si 2, dupa aia nu le-a mai zis nimeni nimica pana hat in clasa a 6a cand le-a zis doamna de geografie ca ma pricep sa citesc de pe o harta,si au fost ff mandri, numai ca eu nu eram, ca doamna m-a intrebat unde sunt rezervele de petrol si de carbune ale Romaniei, si eu trebuia sa le stiu de pe rost si sa i le arat dupa aia pe harta, dar ea cand m-a intrebat eu habar nu aveam, si am deschis cartea cu poza hartii cu resursele naturale, si am inceput sa citesc de acolo numele oraselor care erau langa simbolul sonda de petrol, sau mina de lignit sau carbune, niste orase de care nu auzisem in viata mea, desi chiar tocmai avusesera loc nu mai putin de 4 mineriade, 3 din 1990, si una din 1991, si eu nici macar nu aveam habar de 1 singur oras cu carbune ! Dar m-am priceput sa le gasesc pe harta !)
Ah,sorry, credeam ca primul comentariu era inca disparut la moderat !
Wooooow, totuși la final părea ceva trucaș pe acolo. Multă sănătate
N-a fost niciun trucaj zolty. așa se făcea pe vremea aia. Mai văzusem prin anii 70 niște circari ruși ceva mai răsăriți, cu ceva asemănător. Nu așa flexibili ca tipele, însă mult peste ce vedem acum, când se bagă toți într-o cutie în care aș intra li eu dacă aș fi slab, sau îți pun picioarele în cap. Chestii simple de altfel.