Mi-am pierdut portofelul!

Întâmplarea de mai jos s-a petrecut în urmă cu 7-8 ani, pe când încă lucram la prima editură. Ieșisem la o pauză de țigară cu Florin (unul dintre colegi). După principiul “pauzele lungi și dese, cheia marilor succese“, fuma Flrin un pachet de țigări în 8 ore de muncă.
Ca niciodată, în ziua aia venise c-o foame în el, ceva de speriat.
– Ce-i mă cu tine?
– Mi-e foame, aș mânca și-un cal!
– Du-te și ia-ți o șaorma de sus!

Lucram la demisol, vedeam lumina soarelui dimineața până să coborâm la întunecimea Casei Presei Libere (sau Casa Scânteii) și abia pe după amiază. În rest, nasul în calculator și dă-i paginează, fă coperți etc.
– Nu mă duc mă. Mai avem până la salariu și mai am abia un milion.
– Sparge milionul și ia-ți ceva. Ești culmea, de obicei eu mă plâng de foame, nu tu!
– Mi-am luat niște covrigi pe drum. Și naiba m-a pus să-i bag în ghiozdan, că acum mi s-a umplut ăsta de semințe de susan.

Și se apucă Florin al meu să-și scutură ghiozdanul lângă scrumieră. Pe hol exista o masă veche, lungă, un birou de pe vremea lui Dej, nu-l scoteai d-acolo nici cu buldozerul, iar lângă el o scrumieră cilindrică, înaltă. Scutura ăsta plin de draci, gândindu-se la șaorma de care-i ziceam și trăgea din țigară ca o locomotivă pe cărbuni.

Peste vreo 10 minute, apare și șefa la birou, să ne strice ziua. Așa frumos lucram fără să ne streseze, n-aveți idee.
– Lăsați ce faceți, că am nevoie de voi!
– Ce e, șefa?
– Bebe e plecat Dumnezeu știe pe unde, trebuia să vină ieri și trebuie să ducem niște cărți la CLB.

Bebe era șoferul editurii, un tip care n-avea niciun fel de jenă de nimeni și nimic, iar dacă rămâneai seara cu el pe marginea drumului în pustietate, făcea pe dracu în patru să-ți dea de mâncat, plus drum până acasă. Într-un cuvânt, descurcăreț. Bucuria lui când îl trimiteau singur cu camionul prin țară, să ducă manuale la librării. Avea diurnă pentru cazare și mâncare. însă omul mânca și dormea gratis, agăța el câte-o gagică în fiecare oraș.

– Bine șefa, mergem! Am zis eu și Florin într-un singur glas, bucurându-ne că în ziua aia vom ieși la plimbare, plecând din întuneric.

Umple mașina cu cărți și reviste și hai să le dăm la librării. Aveam de mers pe la 6 librării atunci, însă traficul a făcut să ajungem doar la 5. Ne bucuram, crezând că luni (eram într-o vineri) vom avea iar jumate de zi de plimbat prin oraș. N-a fost să fie, le-a dus șefa luni dimineață la 7, iar la 9 și 10 era la birou, de nici nu apucaserăm noi să ne bucurăm că suntem singuri și putem asculta Paraziții, Eminem sau Vaya con Dios.

Pe drum, pe la a patra librărie ne oprim lângă o șaormerie. Unde am mâncat până la urmă o șaorma babană, amănunt pe care-l voi povesti într-un viitor nu foarte îndepărtat.
Scot eu 15 lei să iau șaorma, iar pe Florin îl văd galben la față.
– Ce-i metre?
– Băi, mi-am pierdut portofelul!
– Fugi cu prostiile. Unde să-l pierzi?
– Păi dacă știam, nu era pierdut, știam unde e! Uite că însă, NU E!

portofel
Dă-i și-l cauză. S-a scormonit în toate buzunarele, a desfăcut fiecare buzunar al ghiozdanului, portofelul nu era.
– O fi la birou mă! îi zic încercând să-l liniștesc.

O sună pe șefă, caută aia pe la birou… sufletul! Portofelul pe nicăieri.
– Coane e groasă. Nu numai că aveam acolo ultimii bani, însă dă-ți seama câte acte am pierdut! Buletinul, carnetul de șofer, aveam și certificatul de naștere… A, la naiba! Aveam și buletinul gagicii, că trebuia să-i fac o copie, că ea n-are xerox pe la muncă. Și-am uitat să-i fac!

Până la urmă i-am luat eu o șaormă și el s-a întors la birou. Fiind deja ora 6 seara, pe mine m-a lăsat acasă. Așa că Florin a petrecut o sâmbătă foarte frumoasă, certându-se cu prietena, apoi căutând preturi pentru anunt in ziar, pentru a-și declara actele pierdute. A trebuit să facă și-o comparație între prețuri, deoarece ultimii bani ai lui era acel milion din portofelul dispărut fără urmă. A cerut împrumut de la şefă 500 de mii şi-a văzut că la pret anunt in adevarul iese cel mai câștigat.

Luni dimineață a venit la muncă ca să se învoiască să poată merge la diferitele instituții ale statului, cu copie din ziar în care declara nule actele, ca să scoate copii noi.
Eu eram în birou, terminam ultima pagină dintr-o carte, iar el era pe hof, fuma.
Și nu-l aud de-acolo de pe hol urlând ca la golul lui Hagi din corner:
– Am găsit portofelul!

Am ieșit afară val-vârtej.
– Cum l-ai găsit mă? Unde?
– Uite aici, între birou și scrumieră. mi-a căzut când scuturam ghiozdanul de semințe de susan!
– Și aici a fost de vineri de la prânz mă?
– Da! cum naibii nu l-a văzut nimeni?

Foarte ciudat cum nimeni nu l-a observat, mai ales că acolo pe hol era trafic destul de mare de la depozitul humanitas, iar băieții lor stăteau în același loc să fumeze. Și ei lucraseră sâmbătă!

Așa că Florin și-a recuperat actele, n-a mai fost necesar să uble după alte copii. Oricum, seara, din milionul ăla din portofel ne-am dus să bem și să mâncăm pe săturate.
Ce mahmuri am fost marți la muncă…

Comments

comments

2 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
Un nou Mega Image se deschide la Gara de nord

Un magazin Mega Image se va deschide la Gara de nord, în locul fostului Gipo-pescar. Pentru cei din zonă, magazinul...

Au dispărut

Mă gândesc la vechile firme, de acum 60-70 de ani. Au dispărut cu desăvârşire... Mai ţine cineva minte Foto-Revalul din...

POLITICA ROMANEASCA, MULT PREA TRIBUTARA POPORULUI!….

Doar cateva zile ne mai despart pana la data la care Parlamentul va vota, probabil, propunerea facuta de PSD si...

Close