Mi-am luat ciocate!

După ani buni de așteptări, ieri mi-am luat în sfârșit, ciocate. Adică cizme de cowboy. Sunt italienești, foarte mișto, firma Bekeros. La mâna a doua, ce-i drept, însă nu prea purtate și câtuși de puțin ponosite. La 50 de lei mi se pare că am făcut o afacere foarte mișto. Cum port 42,5 iar ele sunt 43, le pot purta și cu un ciorap mai gros, pe când o fi mai frig afară, fără ninsoare/ gheață. Asta deoarece talpa este netedă ca-n palmă.

Acum câțiva ani făcusem rost de vreo 300 de lei ca să-mi iau ciocate. Și-am găsit într-un magazin pe Magheru. Arătau cam ciudat, iar în picior erau groaznice. Nu am cumpărat. Apoi am găsit în Unirea pe la 540 ron.
– Să fiu nebun să dau atât. Mai bine-mi iau 2 perechi de bocanci îmblăniți de mă țin 15 ani de acum înainte!

Am căutat și pe ebay, însă găseam la 100 de dolari. Chiar nu-i înțeleg pe americanii ăștia, de ce naiba de fiecare dată când trimit ceva în afara țării, aleg cel mai scump serviciu de curierat? Poșta normală e 25 de dolari, cu tracking number cu tot. Ei bine, ei aleg serviciul DHL parcă, de 45…
Așadar, dădeam pe ele o căruță de bani. Și parcă nu-mi vine să dau banii ăia pe ceva ce nu pot proba înainte, după aia să mai consum alți bani să i le trimit înapoi. Că numerele alea ale lor nu se potrivesc exact cu ale noastre… Și nici să-l rogi să măsoare cu o riglă cât are talpa nu-i bine, că ăla îți dă în inci și subunități.

Și dacă tot am vorbit atât despre ciocate, hai să vedem și procesul lor de fabricație, bine?

Comments

comments