Mii de kilometri de Românie…

Vineri am plecat departe. În vizită în HD. O chestie foarte mișto. Mai mult decât mișto. Însă să nu sar direct acolo, deoarece până în HD au fost mii de kilometri de Românie.
O Românie pe care din păcate nu am văzut-o până acum.

Vineri la ora 18:30 m-am întâlnit cu Alex Damian și Auraş. Am făcut cunoștință și-am întins-o la drum. Cătinel-cătinel am reușit să ieșim din București pe la 8 seara așa. Aglomerația de vineri seara…

Kilometrii de autostradă îi știm cu toții. Față de acum 10 ani când parcurgeam autostrada frecvent, chiar s-a circulat bine. De fapt, asta fu autostrada Bucale – Pitești… Iar eu mergeam pe Bucale – Ploiești. Sunt diferite? Naiba știe, Spanacul și geografia nu se pupă!

Apoi nene, drum lung și încovoiat. De n-am făcut serpentine și slalom cât pentru o viață de om. Întuneric beznă, rar vedeai un bec d-ăla vai de el, de 40 de wați, pe marginea drumului, cocoțat într-un stâlp de fusese pom pe vremea lui Mihai Viteazul, apoi în timpul războiului a fost făcut stâlp. Cred că și becul era tot de atunci.

Ațipeam eu, mai ațipea și Auraș, iar Alex parcă era scos din cutie. N-avea nicio treabă.
Pe la 10 seara mă sună Chinezu.
– Ce faci mă?
– Pe drum.
– Unde?
– Pe drum, dracu știe pe unde. Unde nu-i bec pe lângă drum, ci pădure.
– A, mai aveți! Vezi că eu mă retrag ne vedem mâne.
– Noapte bună!

De pe la vreo 12 până pe la 2 când am ajuns, Alex s-a tot conversat cu Sebi la telefon.
– Hai că-n juma de oră ajungem!
– Bun, e berea la rece. Că să vă mai țin?
– Vreo 2 mici că mi-e foame!
urlu din spate
– Și două hunedorence de 20 de ani! completează Sebi.

Și se face 12 jumate, 1 jumate. Din juma de oră s-au făcut 2 ore. Lung drumul nene.
Într-un final dă Dumnezeu de ajungem la hotel. Acolo erau toți strânși la masă, cu ceva beri și la bord și-n față.

S-au salutat Alex și Auraș cu oamenii, căci se cunoșteau toți. Numa eu eram stingher. Nu cunoșteam decât pe Irina, care ajunsese înaintea noastră. Și Chinezu care la ora aia se întorcea pe partea ailaltă.
Am băut o bere cu lămâie (băi, ce drac de Bergembier cu lămâie beam eu e fix vax pe lângă ciuc Radler. Sau ce-am băut atunci?)

La masă erau Sebi și Denisa, organizatori, apoi bloggerii: Diana Ribana, Tudor Popa, Raluxa, Corina Georgescu,  Piticu (băi nene, are omul ăsta un râs…), Toma Nicolau, Adrian Ciubotaru,  Robintel.

A doua zi dimineața am dat cu ochii de CriSerb, Gaben și Chinezu. După berea aia și câteva vorbe schimbate cu cei de la masă m-am dus către culcare.
Intru în hotel (hotel de 4 stele băi nene, mișto acolo, ca trecerea de la saltea de coceni la Relaxa!).

– Bună dimineața! dau binețe omului de la recepție.
– Bună zi… dimi-neața!
– Vasile Francisc!
– Hai să completați un chestionar!

Stai bă că ăsta nu-mi dă cheia pe ochi frumoși, mai îmi dă și teste, fi atent aici, chestionare. Or fi naibii grilă, să am o șansă ceva?
Întrebări uzuale. Nume, prenume, oraș, cât stau etc. Camera 17. Mi se făcuse răcorică, așa că-n cameră m-am dezechipat și m-am băgat la duș. După juma de oră, bate la ușă.
Deschid. Era Pavăl (el dormea cu mine).

– Bă nene, e plm 3 dimineața, nu primesc cu colindul!
– Dă-mi mă drumul că mi-e frig.

Voiam să mai continui gluma cu o “PAROLA”, dar mi-era frică de vreun răspuns din Simpsons de genul “Mă-ta mare”, așa că n-am continuat.
A fugit și el la duș, apoi hai să povestim. Cine-s eu, cine-i el, “aha, moldovean, te-am prins”, cam până pe la 4 jumate dimineața. Nu puteam să adorm. Mi-era o foame cumplită, iar telefonul lui Pavăl zbârnâia de fiecare dată când ațipeam.
Era pe feisbuci ori twitter ceva. Irina s-apuse să facă glume de genul “Dorm fetele?”
I-am zis lui Cătălin (Pavăl) să o întrebe dacă are ceva de mâncare că-s lihnit.

– Spanac, lasă pișcotul! vine răspunsul ei.

Începuse să se lumineze p-afară. Turbam de foame. Comandă la pizza ceva? Gugăl sărci. Unde am dat de un articol al Denisei, în rest nimic concret.
Însă moldoveanul de Pavăl îmi arată pe geam 2 beniznării mă nene. Una lângă alta.

– Hai cu mine să iau ceva! îi zic.
– Du-te mă singur, ce, ești copil? Nu mai ies afară.

Mă încalț, trag pe mine hanoracul și plec. Și-o sun pe Irina s-o iau la rost. Ora 4:58.
– Ce-i Spanac?
– ‘Te-n dinți! eu sunt mort de foame și tu faci mișto?
– Păi ești cu pișcotul, și acu nu ne lași să dormim!

Ajung la benzinărie. O tanti picotea pe scaun. Vai de ea. Nașpa să lucrii noaptea… Paza aeroportuară a mă-sii… Îmi iau 2 cutii de crățănele și-o ciocolățică.
Ajuns în cameră Pavăl dormea gingaș. Cu semi sforăituri. Halesc niște crățănele și mă înfig și eu în pat. Am adormit imediat.

A doua zi…
Va urma!

Vizită în HD 2013 a fost un eveniment organizat de Denisa şi Sebastian Bârgău şi HD Travel. Proiect susţinut de Primăria Oraşului Simeria, Agenţia de turism TOC Internaţional, Best Hotel HunedoaraCred ONG, CastelulCorvinilorHD.ro, Webbusiness.ro. Partener media: săptămânalul REPLICA.

Comments

comments

6 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read more:
HTC Desire HD a intrat în comă!

Bunul meu prieten, HTC Desire HD pe care l-am luat în 2010 în rate, a intrat în comă. Începuse să...

Cristale pentru confecţionarea unei baghete magice

Cuvântul cristal provine din limba elină (greaca vecne), κρύσταλλος (crystallos) însemnând nimic altceva decât... gheaţă, iar cele mai frumoase si...

Cel mai groaznic mod de-a muri

V-ați pus vreodată întrebarea care ar fi cel mai groaznic mod de-a muri? Tuturor ne e frică de moarte, însă...

Close