Mister elucidat după 40 de ani

alPe strada nr. 12 din New York, bătrânul cizmar evreu Al Weinstein a fost ucis în atelierul său de la parterul clădirii. Crima fusese atat de oribilă, încât vreo 3 săptămâni presa a tot scris despre acest caz. Doar nu în fiecare zi se descoperă un bătrân ucis în bătaie, fără urme de jaf, casa de marcat fiind neatinsă, cu câteva sute de dolari în ea.

M-am implicat în caz după 3 ani, când am revenit în New York. Atelierul fusese închis de Shlomo, fiul lui Al, însă păstrat în familie, nu-l vânduse, cu toate că avusese destule oferte.
De ce m-am băgat eu, un biet jurnalist în acest caz? Ei bine, bătrânul Al nu știa doar să-mi repare pantofii, ci mi-a și creat de la zero două perechi pe care le am și azi.
Pantofi de piele, lipiți, cusuți, trainici. Unii chiar sunt cu scârț, după cum era moda veche. Al îmi spusese cum se fac aceștia: Între două plăci din talpa pantofului de toval se pune gaz. De fiecare dată când pășești, cele două bucăți se freacă una de alta, cu sunet.

Am vrut să văd și eu atelierul. Shlomo mi-a deschis și-a plecat. Nu suporta să fie în preajma acelui loc. L-am înțeles pe deplin.
Înăuntru, dezordine și praf. Am căutat până am dat de caietul cu însemnări al lui Al. La prima vedere, nimic nelalocul lui, numele clienților, ce pantofi aveau la reparat/ făcut și cât aveau să-i mai dea. 10-20 dolari, sume deloc mari.
– Cine și de ce ar fi vrut cineva să-l ucidă pe bătrânul Al? Oricum avea 89 de ani! mă gândeam cu voce tare.

Însă, printre ultimele pagini ale carnetului, între mâzgăleli și adnotări rapide, am găsit cuvântul “MENGHINĂ” scris cu majuscule și încercuit de câteva ori.
– Oare ce voia să zică Al aici?

Deodată am auzit voci în prăvălie. Am ieși din depozit. Doi scorțoși erau în cameră. Unul stărea nemișcat cu mâinile în șold, iar celălalt scotocea prin etajere, printre pantofi.
– Vă pot ajuta cu ceva?
– Cine ești tu,
mârâi cel cu mâinile în șold.
– Frank.
– Nu cunosc niciun Frank,
răspunse acesta cu același mârâit.
– Asta nu e problema mea. Deci, cu ce vă pot ajuta?
– Ce cauți aici? Unde e Shlomo?
– Shlomo nu e aici, mi-a deschis mie.
– Cumperi șandramaua asta prăfuită? Nenorocitul n-a vrut să-l vândă domnului Abruzzi și ți-o dă ție?
Mă întrebă pe un ton șuierat cel care până atunci scotocise prin vitrină.
– Nu cumpăr, vreau să aflu ce s-a întâmplat cu Al.
– Pentru? A fost omorât, jefuit, ce mare lucru, știe toată lumea.
– Nu cred asta!
– Ascultă, “prietene“! Poliția a făcut cercetări, moșului i s-a dat somn pentru bani.
– Domnule, deja începi să mă scoți din sărite
, zic eu plin de mine. Nu-mi era frică de doi amețiți, aveam și eu 4 ani de box la activ.
– “Prietene“, îți dau un sfat. e un cartier periculos aici. Mai bine ai pleca. Se pot întâmpla multe nenorociri, ai văzut ce-a pățit moșul evreu!
– Merci!

Cei doi s-au suit într-o mașină neagră, nouă și-au plecat în trombă. Pe abruzzi ăsta îl suspecta Poliția pentru crime, șantaj, prostituție, droguri și alte nebunii, însă acesta poza în om de afaceri cinstit, ieșind la serate cu primarul, învârindu-se în cercuri înalte și dând destui bani pentru caritate. Tot el era co-proprietar al clădirii undea Al avea prăvălia. Însă aceasta era pe numele lui Shlomo, lăsată prin testament de Al. Ceva ce nu putea schimba nici măcar Abruzzi.
– Înseamnă că Abruzzi și gorilele astea două au ceva de-a face cu moartea lui Al! mi-am zis.

Mi-am adus aminte de cuvântul “MENGHINĂ” din caietul cu însemnări. Parcă-parcă văzusem o menghină în spate. Am închis prăvălia, nu care cumva să mai vină careva să mă enerveze. În depozit chiar era o mengină veche de lemn într-un colț. M-am uitat la ea. Nimic nu părea în neregulă. Însă, când m-am uitat cu atenție, am observat ceva ciudat. Menghina avea o cocoașă într-o parte. În cealaltă parte nu, doar acolo. Nu se vedea foarte bine, însă am observat-o deoarece i se vedeau două șuruburi cu care fusese prinsă, vopseaua sărind de pe ele. Asta am observat-o cercetând-o cu atenție, dacă te uitai la ea într-o doară nu observai nimic deosebit.
Am scos briceagul din buzunar și-am desfăcut cele două șuruburi. Cocoașa de lemn s-a desprins de menghină. Era scobită înăuntru, iar acolo era o hârtie. M-am uitat pe foaia aceea. Era o copie după un document oficial, datat 21 mai 1972.
Am scos foaia la lumină, să văd mai bine ce scria ea pea.
Nu mi-a venit să cred ce citeam. Clădirea fusese construită în 1972, însă abia un an mai târziu fuseseră vândute apartamentele, lumea putând să se mute în ea. Documentul stipula clar “Clădirea NU RESPECTĂ normele de construcție“. Adică inițial nu i se dăduse OK-ul lui Abruzzi și asociaților să construiască. Folosiseră material de proastă calitate și clădirea nu era sigură de la temelie chiar.
– Dacă nu folosiseră materiale de la Macon, îmi zisesm atunci, amar. Bietul Al a plătit pentru neglijența lui Abruzzi cu viața.

L-am sunat pe Shlomo și i-am spus toată povestea. A venit în 10 minute cu poliția. Au ridicat hârtia și caietul cu însemnări ca dovezi. Cazul lui Al era redeschis.
Am părăsit New-Yorkul, fiind prins cu alte treburi. Peste două săptămâni, Shlomo m-a sunat cu lacrimi în ochi să-mi mulțumească. Abruzzi și gorilele fuseseră arestate, pentru uciderea lui Al. Clădirea, nefiind construită cu ciment de calitate după norme, era nesigură. Oficial. S-a descoperit cum Abruzzi plătise în 1972 o mare sumă de bani ca pe foaie să scrie cum clădirea era OK d.p.d.v. al siguranței, obținând OK-ul final în 1973.

Probabil bătrânul Al voia să-l reclame la poliție, Abruzzi aflase și i-a închis gura. Pentru totdeauna. După câteva luni am aflat deznodămânul. Abruzzi pușcărie pe viață, gorilele câte 10 și 12 ani, iar clădirea a intrat urgent într-un proiect de reabilitare, de data aceasta, după ultimele norme de siguranță. Am înșeles că cei de la Macon Casa Plus au fost contactați pentru asta.
1920x585

Și așa, un mister vechi de 40 de ani a fost elucidat, din păcate, printr-o crimă.
Articol participant la acest concurs.

Comments

comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read more:
Unde aruncați hârtia igienică?

Da, cam nasol titlul. Însă, dacă putem conversa liberi despre orice, inclusiv sexul oral, avortul, între crimă și drept contituțional,...

Masajul erotic – o cale de autocunoaștere

Masajul, în general, reprezintă una din cele mai puternice forme de comunicare umană. Atingerea adaugă o dimensiune euforică asupra personalității...

Sunteți și voi atenți la Altex.ro?

Noaptea devoratorilor de prețuri lovește Altex.ro. Reduceri de până la 80% DOAR la produsele on-line. Via Mortu

Close